despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

dar… dacă mi-a scăpat o poză?

… niciodată n-o să ştii totul, niciodată n-o să vezi totul.

De fiecare dată cînd dau peste o arhivă veche, peste un set de poze – mă întreb: dar dacă aici e ceva ce n-am mai văzut? Dar dacă aici găsesc o imagine pe care n-o cunoşteam?

Zic că nu strică să vă uitaţi şi pe forumul ăstaRomanian Portal; poate măcar vreo două poze v-or fi fost necunoscute.

Poate… asta:

… sau poate altele.

81 comments to dar… dacă mi-a scăpat o poză?

  • Ando

    Nu mă mai satur privind.
    Ce inspiraţie au avut oamenii ăştia care au pozat!

  • hm

    nici eu!
    Și când credeam că nu o să mă mai surprindă nimic.

  • Alex

    …sa pun “oare” pariu ca…era “celebra buda” de la Romana…in fata cereia era o statie de benzina, ulterior de gaz ??!! Perspectiva sa fie cumva din unghiul spre..spre fostul restaurant/gradina, aflat la parterul blocului, la care cutremurul din’77 (din pacate !) a ras fatada..apoi refacuta..”chinuit” ???

  • Alex

    ..posibil orice ! O intrebare: blocul de vis-a-vis, nu este cel di Romana 9..colonade ?

  • Alex

    Multumesc pentru clarificari, felicitari pentru localizare !!

  • hm

    multumim pentru intrebari! E un prilej sa ne aducem aminte de istorii si articole mai vechi, este mereu un castig!

  • Alex

    Va multumesc si va voi vizita intotdeauna cu savoarea nostalgiei…dulce/amara..(hai’ca mi-a iesit oximoronul)..glumesc, evident ! Toata stima pentru demersul Dvs….!!

  • Alex

    Scuze..din graba !

  • hm

    Ce spuneţi acolo?
    Iar poza asta e cu noroc, tocmai ce ne-a adus un muşteriu 🙂
    Cele bune!

  • Alex

    …cu placere; definiti va rog “musteriu”..in acceptiunea Dvs. in contextul discutiei ?

  • hm

    păi… ne-aţi călcat pragul prăvăliei… cu amintiri!

  • Alex

    Cu drag ! Multumesc ! Oricand cu placere !

  • Cristian Ioan

    Meritau mentionate si detaliile (clar vizibile in imaginea de clalitate foarte buna) ce dau savoare: amestecatrul de benzina pentru motoarele in doi timpi (Wartburg si Trabant) si felinarul comunist specifica anilor 60, pentru tuburi fluorescente!

  • hm

    ca asta:
    https://www.simplybucharest.ro/?p=712

    cu amestecatorul, nu ma bag, nu prea ii dadeam atentie cand eram mic….

  • Anastasiu

    o, tempora! Multa bucurie imi aduce imaginea asta!
    Multumesc pentru inca o recomandare!!!

  • hm

    doar stiti! Recomandari, aici, cu drag – doar sa aflam si imediat dam vestea!

    Cat despre amintiri, eu mai tin minte ca pe colt la “Lido” era o patiserie….

  • florin

    Foarte tare forumul.Multe poze inedite si multe amintiri aduse la suprafata.

  • Concretramirez

    Multumim mult pentru posibilitatea de a vizita acel site!

  • cata

    E statia PECO de langa LIDO, dezafectata dupa cutremurul din 1977. Adevarul este ca atunci cand treceai pe acolo nu se putea sa nu mirosi vaporii de benzina si probabil din cauza amplasarii aproape de parterul blocului au inchis-o,cred ca prin 1978.

  • marian

    multumesc pentru frumoasele fotografii.
    vin si eu cu o rugamine: aveti idee unde se afla restaurantul pensiune gradinita, din link-ul de mai jos?
    http://foto.agerpres.ro/index.php?i=1319076

  • hm

    mintea imi joaca feste.
    Gradinita care supravietuise pana dupa revolutie, ajungand loc de intalnire al rockerilor, era in Romana (nu stiu ce e acum aici, e langa Mc Donalds)
    Dar in 1968… poate stie cineva sigur-sigur. Nu-mi place sa gresesc. Tot pe aici era, precis insa – nu stiu…

  • marian

    nu, nu este Gradinita care era situata langa cofetaria Casata. pe vremuri, cand nu gaseam locuri in “triunghiul bermudelor” (cina-lido-butoias), mergeam in Gradinita. de fapt, blocul care gazduia Gradinita cea frecventata de mine a fost construit dupa marele cutremur din ’77.

  • Ando

    @marian : poate te ajuta link-ul asta :

    http://rezistenta.net/2009/03/4-martie-1977-pe-magheru-2.html

    Eu cred ca restaurantul era pe la parterul blocului
    “Casata”. Fotograful Agerpres a facut in acceasi zi si poza asta :

    http://foto.agerpres.ro/index.php?i=1319103

  • Anghimoft

    @marian: Grădiniţa frecventată de tine se afla unde acum se află Mac Donald’s, lângă Casata.Blocul a fost construit după cutremurul din ’77.

  • Alex

    Restaurantul Gradinita (cu terasa aferenta), din cate imi aduc aminte, in perioada ultima de functionare, inainte de demolare, se distingea de toate “locantele” vecine prin cateva trasaturi, probabil pastrate din perioada antebelica:
    – era frecventat de o fauna destul de “pestrita” nu avea o specificitate gen Podgoria, Turist, Pescarul, etc; cat am “adastat” pe acolo, mi-a facut impresia unui “birt” cu pretentii de Restaurant, dar..nefondate !
    – doua mirosuri erau definitorii pentru localul cu pricina: cel de buda (era una chiar pe terasa) si cel de mici (intr-adevar foarte reusiti/gustosi..zic eu !
    – berea era in permanenta proaspata..si se simtea ca atare, butoaiele aduse la tejghea cu mare frecventa faceau deliciul copilariei..
    – probabil ca elementul care dadea “charmul” terasei cu acoperis de plastic verde, era copacul batran si (spendid) pastrat in mijlocul ei…un element ce m-a incantat mereu si a carui explicatie o gasesc cu greu si astazi…
    – mesele si scaunele, albe, de fier si lemn pe care le-am apucat eu, aranjate oarecum si sub forma de “separeuri”..mi-au chinuit bicepsii..atat erau de grele !
    – nu imi aduc aminte inscriptia “pensiune”..
    Rugaminte: daca tot vorbim si dezvoltam subiectul “Gradinita” v-as propune, daca doriti si aveti timp, sa incercam sa ne aplecam si asupra unui alt restaurant de mare traditie…si expresie (!?) si anume Odobesti, de pe Calea Mosilor veche…local unde (printre altele) s-au filmat si multe secvante din BD-uri ! Am incercat cu destula rabdare si tenacitate, sa gasesc fotografii de exterior dar mai ales de interior, al sus-numitului local…fara succes insa. Ceea ce va pot spune cu certitudines este ca acum cca. douazeci de ani am lucrat intr-un imobil adiacent si am avut ocazia sa vad, inca ramase “neumblate” crama si “separeurile” aflate la “subsolul” localului…pana si luminile erau cele originale ! Imi pare sincer rau ca – tanar fiind si fara minte – n-am fructificat momentul prin fotografii..Astazi casa cu pricina s-a renovat..cine mai stie cate s-au ingropat acolo..?! Multumesc.

  • hm

    hai să punem, pentru dragul aducerii aminte, şi linkul acesta:
    https://www.simplybucharest.ro/?p=13170

  • marian

    @Alex: tot nu am inteles unde era situat restaurantul Gradinita. din descrierea ta reiese ca era mai degraba o carciuma de cartier, dar nu cartierul Primaverii. Podgoria era un restaurant cochet, unde se bea cabernet (servit in cani de lut) cu pepsi; in Pescarul am intrat de vreo 3 ori si asta la invitatia unor amici care erau mari mancatori de peste. Turist era o berarie fara mari pretentii: cu fete de mese care prinsesera si vremuri mai bune, ospatari cu figuri constipate si meniu pauper. drept e ca asta se intampla pe la inceputul anilor ’80, cand se intetise si criza alimentara.
    din pacate, in restaurantul Odobesti nu am intrat. in filmul BD in alerta apar ceva secvente cu restaurantul, dar conform http://ro.wikipedia.org/wiki/Brigada_Diverse_%C3%AEn_alert%C4%83!
    “Scenele din Restaurantul Odobești, unde Ștefan Bănică a cântat, sub numele de scenă Ion Fănică, câteva cântece compuse de Ion Cristinoiu pe versurile lui Mihai Dumbravă, au fost filmate într-un restaurant de pe strada Galați (azi Vasile Lascăr), care a fost demolat ulterior.”

  • Anghimoft

    În anii ’60 – ’70 RESTAURANTUL GRĂDINIŢA se afla pe bulevardul Gl. Gh. Magheru nr. 24 A.
    O reclamă din epocă glăsuia astfel:
    „Un dejun consistent, variat, economic şi preparat de cei mai buni maeştri ai artei culinare îl puteşi servi la
    RESTAURANTELE PENSIUNE
    PERLA – Şos. Ştefan cel Mare nr. 1
    FEROVIARUL – Calea Grivişei bloc 1
    UNIVERSITĂŢII – Bd. Republicii nr. 6
    GRĂDINIŢA – Bd. Magheru nr. 24 A
    IZVORUL RECE – Bd. Republicii nr. 92
    PENSIUNEA CIRCULUI – Şos. Ştefan cel Mare nr. 75
    Unităţile de mai sus vă asigură masa şi pe bază de abonamente”.

  • Alex

    Hello again,
    Multumesc pentru intrebari si completari; sa le abordam sistematic, incepand cu comentariul D.lui Marian:
    – atunci cand “frecventam” Gradinita..eram “dubios de minor” (!)..greu sa-mi aduc aminte cu exactitate locatia – inclin sa-i dau dreptate D.lui”Anghimoft” – probabil la parterul fostului bloc Casata !
    – lucrurile par a se limpezi, intr-adevar (desi eu nu-mi aduc aminte de inscriptia Pensiune) la vremea aceea multe unitati de alimentatie publica (?!) functionau si ca Lacto-Bar/Pensiune/Restaurant/Braserie, etc s-au au trecut prin toate aceste faze evolutive…intr-un mod eclectic..
    – perfect deacord cu cele spuse de Dl Marian..asa era, carciumile alaturate sunt conforme descrierii, cu savoarea epocii !
    – in ceea ce priveste, locul unde s-a filmat BD-ul cu pricina,informatia referitoare la locatia respectiva se constituie ca o adevarata “revelatie”…nu am stiut sub nicio forma (si nici nu-mi inchipuiam) ca s-a folosit un alt cadru si nu cel al Odobestiului…nici macar din folklorul cartierului n-a “transpirat” nimic..Multumesc insa pentru clarificare ! Am intrat de cateva ori in local, as fi putut sa jur ca ‘ala e..deh ochii copilariei..!
    – in concordata cu anteriorul meu comentariu, pot sa reconfirm ca, inainte de “77..Gradinita nu avea o identitate definita (un brand propriu)..fiind populata vorba lui Caragiale, “de lume de toata mana” de la muncitorii ce lucrau la asfaltarea strazilor, continuand cu “stalpii localului”, turisti in trecere grabita amatori de un mic si o bere la bani putini, dar..in centru Bucurestiului si incheind cu celebrii “bisnitari” ce-si vanturau marfa..
    Toate bune, multumiri..si..va propun sa o tinem tot asa – nu intinerim, iar existenta nu ne ofera prea multe satisfactii – ceea ce va ramane eterna este insa nostalgia copilariei/tineretii..legate de locuri..s-au oamneni, care din pacate nu mai sunt !
    Toate bune,

  • hm

    că veni vorba despre restaurante, un articol din 1973…
    https://www.simplybucharest.ro/?p=12843

  • Alex

    Multumesc pentru post..
    Copilaria gastronomiei si servirii “cetateanului”..nu ca ar fi altfel astazi !
    Poate ca ar trebui sa ne aducem aminte (cu simpatie si (h)umor de celebrul film “Secretul lui Bachus”..in varianta posibila “Secretul lui Gustibus” ?? Daca am o amintire placuta despre alimentatia publica specifica (eufemistic, numita si haleala) , atunci ea se limiteaza la celebrele “impinge tava” despre care poate ca n-ar fi rau sa ne amintim..Dorobanti, Perla,Hunedoara (pe Mosilor) etc..Inca se mai putea manca “o ciorba” acolo pana prin “87/88..

  • hm

    Ce mi-aş mai aduce aminte şi eu!!! Dacă aş avea ce…
    Dar n-am prins cîrciumile astea. Adică… nici vremurile.
    Împinge-tava de la Dorobanţi o ţin minte. Era bună… şi de intrat rapid la toaletă.
    Şi „SELF”-ul de la Inter. Acolo am văzut prima dată uscătoare de mîini… mamă!

  • Alex

    ..dragut ! Uscatoarele de maini, din cate tin minte eu, au fost introduse la Sala Palatului,undeva in anii “75. Important este ca aveti spiritul alaturi de noi (cei batrani,decreteii, cum eram etichetati in epoca) si aveti “viata/sange in instlatie” !!! Varsta pana la urma este o stare de spirit si nu expresia bilogica a trecerii anilor ! Imi aduc aminte, desigur, de Self-ul de la Inter ! Din pacate nu cu multa “glorie”…odata am fost legitimat, chiar pe scari..si “ejectat” ca neavenit, alta data, in 1988, m-au socat preturile: un Pepsi, 25 Lei, o ciorba de burta 75 Lei (110 Lei, cu tot cu ardei,smantana (!) si chifle..nemaivorbind de, o pulpa de porc cu cartofi la 145 Lei…Desigur ca era inflatie mare si in RO..cu toate ca nu s-ar fi recunoscut oficial..nimic ! Sincer sa fiu..nu aveam 2-300 Lei sa mananc un meniu complet acolo, nepunand la socoteala faptul ca puteai fi “sculat” de la masa..legitimat…si trimis acasa !

  • Alex

    …bi0logica..si nu bilogica ! Scuze..

  • hm

    de inflaţia de dinainte de Revoluţie îmi aduc aminte… lăsînd dolarul care era 19 lei (parcă; sau în orice caz în jur de-) la cursul statului… şi ajungea la sută pe piaţa neagră.

    Ţin minte cea mai la îndemînă afacere din 1990… să îţi faci paşaport şi să îţi cumperi suma de valută alocată de lege „în vederea călătoriei” la cursul oficial BNR. Şi să vinzi valuta de trei-patru ori mai scump la casele de schimb sau la bişniţari.

  • marian

    @Anghimoft: multumesc pentru lamuriri. carevasazica Gradinita cea noua era situata pe vechiul amplasament al restaurantului descris de domnul Alex.
    http://3.bp.blogspot.com/_yBuaXM1mcZE/S46hxnjML6I/AAAAAAAAFzQ/QRLxbpQviC4/s1600-h/agerpres_1319103_casata.jpg
    http://poporul.ro/wp-content/uploads/2011/03/casata-4.jpg
    http://www.flickr.com/photos/danvartanian/410364636/sizes/l/in/photostream/
    http://www.flickr.com/photos/danvartanian/410363178/sizes/l/in/photostream/

    dintre restaurantele cu autoservire (impinge-tava) imi amintesc de Modern, la intersectia St Voda-Campineanu, Rapid (o adevarata bomba biologica), b-dul Bratianu – undeva intre str. Doamnei si Lipscani si Simplon, Calea Victoriei – langa teatrul C. Tanase.
    la Rapid am vazut o faza dementiala. un tip a venit cu tava pe care avea o ciorba, felul doi si paine…dupa ce ocupa un loc (in picioare) la masa isi da seama ca a uitat sa ia si tacamuri. in timp ce era plecat dupa lingura si furculita, apare un boschetar care scoate o lingura din buzunar si hap-hap, intr-un minut a halit toata ciorba.
    apare uitucul cu tacamurile si uitandu-se siderat la boschetar: ce faci, dom’le? pai ce sa fac? mananc. dar asta era mancarea mea! si io de unde sa stiu, dom’le? am crezut ca nu ti-a placut mancarea si ai plecat. si uite-asa, proprietarul ciorbei a ramas nemancat.

  • Anghimoft

    @marian: Ai înţeles perfect. Au existat două “grădiniţe”. Prima a apărut în anii ’50 pe locul fostei grădini Leonida şi este cea pe care şi-o aminteşte domnul Alex.După cutremur pe acel amplasament a fost construit blocul Grădiniţa care avea la parter cea de a doua Grădiniţă, versiunea mai modernă, pe care ţi-o aminteşti.
    În decembrie 1989 era în funcţiune. În faţa ei, doua tancuri blocau accesul spre Romană.Eu am trecut prin amândouă.
    Restaurantul cu autoservire Rapid a fost primul de acest tip din Bucureşti. A fost inaugurat la începutul anilor ’60 şi se afla între Lipscani şi Gabroveni, lângă magazinul Bucureşti, fost Popp şi Bunescu.
    Până pe la jumătatea anilor ’70 se putea mânca foarte bine şi în condiţii civilizate. După aceea a intrat
    într-un proces de degradare.

  • marian

    un film scurt, fara sonor, produs in 1969… la inceput se vad blocurile Eva si ONT, apoi camera filmeaza spre Romana si pret de cateva secunde apare Gradinita.
    http://euscreen.eu/play.jsp?id=EUS_87307D36A93843B8A9EAAA01ADD1ABDA

  • l.s.

    “Rapidul” era pe locul fostului fast-food de dupa Revolutie “Sheriff”. Imi amintesc de un 2 mai prin anii ’80 cand ne-a scos tata in oras. Ne-a dus la circ, apoi a vrut sa ne duca si la un restaurant, dar nu a avut unde. Toate cele respectabile erau inchise, dar la “Rapid” era deschis. Meniul de zile mari cuprindea doua feluri de mancare: fasole iahnie si varza, in arhi-cunoscutele castronele ovale… Erau inauntru vreo doi-trei insi cu fete de vagabonzi, care serbau si ei, probabil, doi maiul…

  • Alex

    ..”impinge tava”: parjoale moldovenesti, ciorba de burta in celebrele “tucale” de aluminiu cu tortita, ciorba de vacuta, etc. Acum ceva timp gasisem un articol rarrissim despre Restaurant/Braserie/Impinge tava “Hunedoara” (Calea Mosilor/Eminescu), publicat in Informatia Bucurestiului in martie 1989 !!!(tare drag imi era acest ziar !) in care se relata (?) despre un control inopinat facut de Militia Economica + echipele de control ale oamenilor muncii…unde desi in fata nu mai erau decat rafturile (la modul propriu) – gestionarul avea in lada frigorifica “pentru cine trebuie”…TOT…inclusiv STURION !!! Discutam de anul cel mai dificil, prin prisma penuriei alimentare….Daca voi gasi lik-ul, il pun aici..merita “distractia”. Evident ca gestionarul un nene (sa-i spunem V.)a avut o mare durere in bascheti in urma controlului, privatizandu-se cu succes…si ulterior faliment imediat dupa ’90 !

  • Alex

    Doresc sa felicit toti ante-comentatorii pentru calitatea si acuratetea informatiilor publicate, precum si pentru pasiunea pentru acea parte a trecutului nostru. Hai sa-i dam inainte ! Imi incalzeste sufletul..sper ca si Dvs. ?

  • Ando

    @Alex: noi îţi mulţumim, în primul rând, pentru comentariile pline de substanţă
    şi de haz.
    Aşteptăm,sigur că da şi link-ul la Informaţia Bucureştiului şi orice altceva care crezi că prezintă interes.

  • Alex

    Oare cineva isi mai aminteste de Gradinile de Vara ale Bucurestiului, unde Teatrul C.Tanase, cu Puiu Calinescu, in prim-plan (mare actor, R.I.P) s-au Teatrul Armatei dadeau spectacole vara…?

  • marian

    va mai amintiti de mandatari? eram copil in perioada lor, in anii ’68 – ’70. iata cateva aduceri aminte:
    http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-05-27/delicatesele-dezghetului.html
    si in cartierul copilariei mele, Militari, existau cateva restaurante preluate de mandatari, ba chiar si o gogoserie de unde cumparam pe datorie citronada si gogosi. imi voi aminti mereu, cu nevindecata melancolie, de vremurile acelea cand mergeam cu tatal meu la terasa “la rogojina” si mancam mici pe care-i “stingeam” cu Citro. langa terasa, intr-un local familial caruia musterii ii spuneau “la coditza”, se servea, printre multe altele, tuica fiarta. mirosul ala de tuica fiarta in combinatie cu fumul de Marasesti si Nationale nu mai iesea din haine cu saptamanile, pana si bascul ala cu mot pe care-l purta tata era imbacsit.
    ceva mai sus, pe bulevardul Uverturii, erau alte localuri care isi asteptau clientii cu tuica, fernet, vin de masa si bere: “la hotoboc”, “la tabarca”… ehe!…vremuri.

  • Anonymous

    @Alex,
    Uscator pentru maini, cu aer cald, l-am intalnit la Mamaia. prin 1969!
    Cam in aceeasi perioada, 1970-71, la restaurantul hotelului Istria era un MANDATAR, drept care mergeam acolo la prinz – era excelent!
    Dar perioada mandatarilor nu a durat prea mult …

  • Alex

    Multumesc ante-comentatorilor pentru lamuriri si corecturi ! Desigur ca, exista posibilitatea ca “uscatoarele” sa fi fost “dezvirginate” intai la Neptun (deh’ turistii straini) si apoi la Bucuresti, cu atat mai mult cu cat, Sala Palatului a trecut printr-un proces de reamenajare prin 1974..iar acestea sa fi fost amplasate (mai mult pentru) “fudulie”…si uzul delegatiilor straine, invitate la diverse “congrese”…

  • Alex

    …mandatarii (?!)..sincer sa fiu, poate ar trebui dezvoltat mai mult subiectul, cu date si documente, ei fiind “a-priori” un embrion al incercarii de a “revitaliza” si civiliza comertul bucurestean; sa nu uitam insa ca acest “fenomen” s-a petrecut intr-o etapa de deschidere a Romaniei (cel putin informal) catre Occidentul (finantator !)in care grosso-modo “toata lumea traia bine”..Exista in arhiva aceluiasi ziar, pe care il citez frecvent (Informatia Bucurestiului) o descriere destul de detaliata a “fenomenului”…dar mai ales a “naravurilor” acestor mandatari…care adunasera prin mijloace numai de ei stiute…averi impresionante – cu siguranta nu din “dat cu sapa la spatii verzi”..Discutia, cred eu, ar trebui centrata pe: decizia politica/contextul socio-economic, in care au aparut si ulterior pe modul in care au disparut…lasand in urma..parfum de mici si vin..precum si servicii “din vremea ‘ailalta”..asa cum ni se pareau atunci in comparatie cu mutrele plictisite si sictirul “Hotpatarilor” de vreme noua !

  • hm

    despre „NEP”-ul nostru eu nu stiu – direct – nimic, dar ar trebui dezvoltat subiectul!

  • Alex

    Multumesc, desigur…de unde sa incepem ?

  • hm

    Fără urmă de intenţie de a vă exploata, ne-ar onora dacă ne-aţi scrie un articol!

    Nu ştiu dacă trebuie chiar „de la paşopt”, dar întrebările pe care mi le pun sînt:
    De ce au apărut? De ce s-a socotit că e nevoie de mandatari? Ce lipsă a sistemului suplineau?
    Cît s-a folosit sistemul de ei?
    Şi cum s-a renunţat – Lăcomia, excesele inerente ale mandatarilor, sau considerentul că „şi-au făcut treaba, acuma – gata”?
    A fost un experiment, un trend oarecum comun în blocul comunist european?

  • Alex

    Va multumesc pentru incredere si consideratie !
    Ingaduiti-mi ceva timp si putem incerca sa “descurcam itele” comertului socialist de stat..precum si aventura “frumoasa si nebuna” a mandatarilor !
    Deocamdata un pic “de sos picant”, perfect valabil (chiar) si in ziua de azi, in alt context, desigur:
    – mandatarii !
    – acordarea privilegiului de a cumpara o locuinta proprietate personala, in genere dupa 1978 !
    CERINTE EXPRESE ALE F.M.I, la vremea respectiva in conjunctie cu concesiile facute de NC. (de fatada) Occidentului !!!!
    Surprinzator ? Ciudat ? Paradoxal ?
    Totul are o explicatie !
    Mi-ar face mare placere (onest vorbind) sa scriu un “cearsaf” in legatura cu acest subiect ! Din pacate Doctoratul l-am terminat de mult, inainte de a ma stabili in UK…iar la ASE exista lucrari cu adevarat valoroase, acoperind aspectele comertului national/international din anii 1957 (anul infiintarii Facultatii de Comert Exterior) pana in anii ’90.
    However, la “cererea publicului spectator” (glumesc desigur) voi raspunde (atat cat stiu) intrebarilor pertinente adresate subsemnatului de Dvs:

    1. De ce au apărut? De ce s-a socotit că e nevoie de mandatari? R. ..trebuia sa demonstram ca putem tolera “micul capital privat”…intr-o perioada in care Romania se dorea deschizatoare de drumuri…desi in alte tari acesti mici intreprinzatori n-au fost “nationalizati” niciodata, un exemplu bun il constituie atat Cehoslovacia (ex) cat si RDG (ex) ! Existenta mandatarilor (daca dorim si o explicatie sentimentala) se leaga si de amintirile frumoase ale lui N.C..prin carciumile din Obor, Pantelimon,Rahova si…Ferentari..in aventurile lui de tanar ilegalist nostalgic…ce “cumpara pe caiet” o tescovina si carnati oltenesti!

    2. Ce lipsă a sistemului suplineau? R. In mod concret/teoretic..niciuna !! In realitate, intr-o perioada in care fiecare roman avea un pasaport in buzunar, fuma Pall Mall si bea expresso..mandatarii au avut (in opinia mea) un singur si decisiv avantaj concurential si anume: stiau sa-ti ia banii si sa-ti aline suferinta venirii la putere “a astora” intr-un mod magistral, speculand nostalgia si farmecul carciumilor de altadata;dealtfel daca am face un survey de marketing…baza (nucleul dur) al clientilor era reprezentat de nostalgicii…vremurilor in care la Capsa, chelnerul (garcon) servea mancarea cu manusi albe, versus, “taranul prost urbanizat” devenit “ospatar” la al carui cherem erai – volens/nolens !!

    3.Cît s-a folosit sistemul de ei? R. Sistemul s-a folosit de ei atat cat “a dat bine” si s-a platit prima transa la F.M.I…

    4. Şi cum s-a renunţat – Lăcomia, excesele inerente ale mandatarilor, sau considerentul că „şi-au făcut treaba, acuma – gata”? R. Toate luate impreuna, poate cu un plus pentru faptul ca, fie si un germene al proprietatii private risca sa contamineze sistemul !!

    5. A fost un experiment, un trend oarecum comun în blocul comunist european? R. Am arata anterior situatia “privatilor” in blocul comunist; sa nu uitam ca, celebra “Cooperatia” o struto-camila “jepcareasca” o fantosa a micii privatizari…a rezistat mult…mai ales pe nervii nostri !!! Ati avut nevoie vreodata de un instalator s-au de o lampa TV PL 500 ?

  • Ando

    @Alex: cum nu mă laşi matale să mă culc liniştit 🙂
    Excelentă şi veritabilă mini-sinteză socio-economică a respectivei perioade !!!
    Iar asta “fie şi un germene al proprietatii private risca să contamineze sistemul !!” a fost,în fapt, motivul real al lichidării sistemului cu mandatari.
    Riscul scăparii de sub controlul statului devenise prea mare.

  • Alex

    Multumesc, apreciez ! Adevarat..

  • hm

    Mulțumesc pentru răspuns! Într-adevăr, tot ce voiam să știu a primit lămuriri!
    Cooperația, UCECOM-ul, au fost adevărate pepiniere de afaceriști și oameni politici actuali.

  • marian

    mandatarii au aparut, sau mai corect spus au fost lasati sa apara, in anul 1968, anul in care regimul ceausescu s-a opus invadarii cehoslovaciei… nu stiu cat de legate au fost evenimentele, avand in vedere si luand in consideratiune ca invadarea cehoslovaciei s-a produs undeva prin august, pare-mi-se, iar mandatarilor le-a fost dat sa apara undeva prin primavara aceluiasi an. cert este ca au aparut in acea perioada numita “de deschidere fata de vest” si si-au incheiat “mandatul” prin 1970, neavand timp nici pe departe sa acumuleze averile de care au fost acuzati.
    orbecaind prin ceata memoriei, scot la iveala ceva-ceva amintiri de prin localurile alea familiale pe unde ma mai preumblam cu tata: pe mese gaseai, din partea casei, niscai cubulete de cascaval presarate cu piper, niscai pestisori sarati numiti tzari sau ceva branza cu masline. astea iti dadeau o sete teribila si te determinau sa mai comanzi ceva berici, tuici sau alte “tarii”, pe care, desigur, le plateai. dar existau si farmacii, gogoserii, ferometale, chioscuri de inghetata care apartineau mandatarilor. ei aveau dreptul sa se aprovizioneze nu musai din reteaua de stat, ci si de la particulari si, prin urmare, dezvoltau capitalismul si pe orizontala, chestiune deloc pe placul conducerii comuniste.
    disparitia lor a fost, dupa umila mea parere, un urias pas inapoi fata de prosperitate.
    acum, la atata vreme de la revolutie, vad ca persista o intrebare: era mai bine inainte?
    va provoc la o discutie: dumneavoastra ce credeti? era mai bine inainte sau nu?

  • hm

    Frapant, perioda lor a fost atît de mică, dar ecourile ei atît de mari.

    La întrebarea de sfîrşit, eu zic că nu; nu era mai bine.

    https://www.simplybucharest.ro/?p=11234
    https://www.simplybucharest.ro/?p=11171
    https://www.simplybucharest.ro/?p=11218

  • marian

    beraria potcoava – 1956.oare pe unde o fi fost situata?
    http://www.deutschefotothek.de/documents/obj/71385330/df_pj_0014460

  • Ando

    @marian:părerea mea este că era situată la parterul clădirii de pe colţul din dreapta- imediat cum urci dinspre splai-al străzii Şelari cu Splaiul Dâmboviţei,acolo unde a fost o lungă perioadă un magazin de mobilă,iar acum este tot un restaurant.

  • C.D.Mocanu

    @marian:
    Ando are dreptate. Este vorba de Berăria Potcoava de Aur care exista şi în perioada interbelică situată pe
    Str. Carol/30 Decembrie/Franceză numărul 52 la intersecţia cu Şelari. Până la “deranjul” din ’89 acolo a funcţionat Magazinul de mobilă Apartamentul. În fundal se vede Restaurantul Dâmboviţa, Str. 30 decembrie nr. 19

  • Ando

    @marian: multumesc pentru link ; cu ocazia asta am vazut si alte poze interesante cum ar fi cea cu fantana arteziana de la Parcul Pache

    http://www.deutschefotothek.de/documents/obj/71385351/df_pj_0014483

  • marian

    va multumesc! imi amintesc magazinul de mobila, dar beraria nu cred ca am prins-o. am cautat-o si in cartea de telefoane din 1958 dar nu dau de ea.
    http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20080317003lipage.db&recNum=0

  • John Bentz

    Va salut si va marturisesc ca v-am citit cu interes si cu o maxima placere, cele postate aici facand parte si din amintirile mele. Am sa-mi permit sa fac cateva completari…@hm..Pe colt la Lido era o patiserie….Din cate stiu eu, pe coltul de la Lido era un bufet cu autoservire, se gaseau cateva feluri de mancare mai sofisticate decat la celelalte autoserviri ( de ex aici gaseai salata boeuf sau a la Russe, oua cu sunca in aspic…etc) se gaseau produse de patiserie si se servea bere rece…Despre valuta iti pot spune in cunostinta de cauza…in 1985 am facut o calatorie in Israel, cu aceasta ocazie am aflat ca dolarul oficial, era 12 lei,dar ei il socoteau la 16. Biletul meu de avion avea pretul si in lei si in dolari 8000 lei respectiv 500$…Despre mandatari, din cate am auzit, a fost o modalitate de a scoate banii unora imbogatiti pe diferite cai, licite sau ilicite, de aici si perioada destul de scurta cat au functionat… @Alex…in afara de restaurantul Odobesti, intr-unul din filmele BD, mai apare o secventa cu o terasa restaurant. Este vorba despre terasa restaurant de pe acoperisul magazinului Delta (Compescaria cunoscut printre cei mai in varsta)din Calea Victoriei colt cu Bulevardul, in diagonala fata de Cercul Militar…. Self Inter, il frecventam de la inceput cand a fost dat in folosinta, erau preturi foarte accesibile (desigur, asta la inceputul anilor 70) o friptura la tava=10 lei, berea 5 lei, tigarile Kent la garderoba, 21 lei…..@Marian, Bomba Rapid era o mizerie si la propriu si la figurat…pe usa de langa magazinul Bucuresti nu puteai intra din cauza mirosului de la WC, inauntru persoane dubioase, proxeneti, hoti, poponari, boschetari, mizerie, mesele ne debarasate, cu resturi de mancare peste tot. In putinele dati cand am intrat aici am facut-o pe usa dinspre Piata Unirii si asta cand eram prea ”disperat” ca sa beau o bere. Am vazut si eu o scena aici, un individ cu o servieta din aceea mare din piele de porc, cu doua inchizatori si curea pe mijloc, umbla pe la mese si aduna tacamurile (cutite, furculite)…Acum am si eu o intrebare, stie cineva cum se numea restaurantul cu autoservire de la parterul primului bloc de cum intrai din Stirbei Voda pe Campineanu, vis a vis de Sala palatului ? Nu sunt sigur, as zice ca se numea ”Gastronom” sau ceva pe langa, dar aici era o curatenie si o atmosfera foarte placute. Mi-a facut placere, pe curand.

  • hm

    Tii, tare îmi scapă numele restaurantului pomenit în încheiere. Ştiu că avea nişte ventilatoare care se mişcau alene şi… atît. Ultima dată am fost în el în 1991-92, să beau o bere…
    Avea toaleta la subsol. De fapt, toaleta la subsol era un lucru foarte obişnuit. Azi, nu prea…

  • marian

    se pare ca restaurantul cu autoservire se mai numea si Gastronom.
    https://www.facebook.com/alimentara/photos_stream#!

  • hm

    Grozav setul foto al lui Robert Janak!

  • Alex

    @ Mr. J. Bentz – Bine ati venit ! Dolarul in 1985, tocmai se afla intr-o “perioada de tranzitie”intre cursul oficial de 12 lei..dar, (acesta era cursul pentru biletele de avion, excursii in strainatate prin ONT + cumparaturi din Shop)si 18.5 Lei…Pe “piata neagra” era undeva la 55-60 Lei…si tind sa cred ca, aceasta era valoarea reala in acele vremuri ! Economic vorbind, in termeni financiari “cursul de revenire” era calculat ca “un cos comun” al diferitelor cursuri aplicate de stat..in functie de sectorul industrial/turism,etc. de care era vorba la ora respectiva ! Romania avea in acele vremuri (ca si acum dealtfel) un curs valutar “cu flotare controlata”…in traducere libera “cum vrea muschii mei si Partidul” asa era si atunci raportul Leu/USD !!
    Va multumesc pentru lamuriri – eram ferm convins ca, secventa de pe terasa s-a filmat undeva din zona/unghiul Berariei Gambrinus ?! Sincer, chiar nu am stiut ca celebrul “Compescaria” avea terasa..la etaj ! Mea culpa..asta chiar mi-a scapat !!
    Self-ul de la Inter avea desigur preturi rezonabile la inceput de ani ’70..in conditiile in care, in toata lumea mancarea era ieftina, nu incepuse “criza petroliera” si..sfarsitul unui mini-ciclu economic ! Cand mergeam eu (1981-1986) preturile erau deja..imense..pentru puterea de cumparare a romanului..!

  • Alex

    …o mica explicatie: oficial (!) in Romania, inainte de 1989, cursul Leu/USD/DM era FIX(at) ! Ceea ce tocmai v-am povestit…era realitatea cruda, dincolo de enuntul BNR !!

  • Alex

    ..ca amuzament: cumparam tigari de la “blocurile, asa-zise diplomatice” – in realitate locuite de soferii, portarii si bucatarii…ambasadelor (in special africane) – acolo la plata pachetului de Kent “simteai piata cu adevarat” in functie de pretul cerut…
    Faptul ca te fugarea Militia…era un FITNESS BONUS !!!

  • Alex

    Poate ma insel, insa, USD in dec. 1989,avea cursul, asa-zis oficial..undeva la 22-24 LEI, iar neoficial, la 80-85 Lei !!!
    In consecinta, pachetul de Kent..ajunsese..110 Lei la sursa mentionata mai sus..ori 125 Lei la urmasii indienilor din Rajahstan, plecati catre “zari mai bune” in (cred) 1243 AD…1 USD (nu) se mai prea putea cumpara, fara 100=110 LEI..la acestia ! De remarcat faptul ca, daca in 1960-1970, USD era in mare masura apropiat de cursul oficial..in 1989..acesta ajunsese practic de patru ori mai mare…si nu era vorba de cerere-oferta..ci de “aranjarea” datelor economic0-financiare…inaintea caderii…

  • Alex

    Nu stiu de ce..iau mereu ca si criteriu de raportare tigarile Kent ? Poate pentru faptul ca in acele vremuri, alaturi de ness-ul Amigo..”functionau” ca o “moneda” paralela ?

  • Alex

    Putem insa face o paralela: ceea ce insemna odata Kent in Romania, era Mars in USA si…berea in UK ! Totul se raporta in functie de acesti ” pseudo-micro-indici” …

  • hm

    Pai daca banii romanesti nu prea aveau valoare… iar valutele de referinta s-au schimbat… „paraii” au cam disparut, marcile germane si-au dat obstescul sfarsit in 2001, iar Euro n-are nici majoratul…
    KENTUL a ramas… nemuritor si rece.

  • John Bentz

    @ Dle Alex, in secventa din BD se vede CCA si lungul bulevardului coborand spre Gambrinus. Cu toate ca nu locuiam in zona, frecventam foarte des centrul. Tatal meu, fost jucator de fotbal la Spartak Finante Banci (viitorul Progresul) ma ducea saptamanal la Baia Centrala (in spate la Dunarea, cazuta la cutremur) de aici mergeam la doi mici si un tap (pentru mine)asa am ajuns si pe terasa de deasupra Compescariei. Tot de la Compescaria cumparam mai tarziu, pana sa-l demoleze, inghetata Parfait ambalata ca pachetul de unt si o foarte gustoasa pasta de peste tartinabila…….In toamna lui 77 am cumparat un radio-casetofon stereo, marca Sanwa, de la shop-ul hotelului Continental. Am fost cu niste rude stabilite in strainatate carora le am platit dolarul cu 35 lei, atat era la negru. Radio-casetofonul a costat 177 $ si am luat 10 casete Sanyo cu 2,25 $ bucata, in total 200 $ = 7000 lei salariul meu pe doua luni si jumatate. Banuiesc, ca sunteti mai tanar decat mine, dupa preturile pe care le afisati. In anii 60, chiar si la inceputul anilor 70 tigarile Kent se gaseau in toate barurile si hotelurile din Bucuresti si de pe litoral,chiar si in tutungeriile din centru. Tin minte ca prin anii65-66 mergeam cu un prieten la barul hotelului Ambasador si cu banii castigati la colindat, cumparam guma Tutti Frutti si Spearmint cu 10 lei pachetul, 2 lei lama si apoi o vindeam in scoala cu 3 lei lama. In barul respectiv vedeam si pachetele de tigari straine (Kent, Dunhill, Philip Morris, HB, Lord…)Mai tarziu m-am apucat de fumat si era o placere sa fumezi una din tigarile amintite care astazi sunt niste porcarii, ma refer la calitatea tutunului si la mirosul placut al celor de acum 40-50 de ani. Cum spune ”hm”…KENTUL a ramas nemuritor….dar rece !

  • marian

    prin 1977 – 1978 cumparam tigari kent si salem mentolat de la studentii straini cazati intr-un bloc pe str. apusului, cartier militari. un pachet costa 20 de lei, iar daca luai un cartus (10 pachete) plateai 180 de lei. existau insa si riscuri: 1) sa mori intoxicat de duhoarea care stapanea in totalitate cladirea.(pe bune, asa imputiciune ca acolo nu am mai intalnit…a! ba da, am mai intalnit intr-un bloc locuit de chilienii sositi in Ro dupa lovitura de stat din tara lor); 2) sa te intalnesti cu militia si sa ramai fara tigari.
    am gasit o pagina cu preturile(in USD)tigarilor din shop-uri, la anul 1979. iata cateva exemple:
    americane
    kent de luxe length – 100’s filter = 1.10
    kent, king size, filter = 0.85
    marlboro, king size = 1.10
    more – 120 mm = 1.10
    pall mall, king size, filter = 0.90
    pall mall, superlong, filter = 1.10
    pall mall, without filter = 1.00
    salem menthol, super king size = 1.00
    st. moritz 120’s = 1.10
    winston, superlong = 1.10
    romanesti
    amiral – with filter tip = 0.20
    snagov – with filter tip = 0.35
    englezesti
    dunhill international = 1.10
    rothmans, king size, filter = 1.00
    rothmans international, filter, 95 mm = 1.10
    frantuzesti
    gauloises caporal, without filter = 0.85
    gauloises disque bleu, without filter = 0.85
    gitanes bleu, without filter = 0.85
    gitanes bleu, filter = 0.85

  • Ştefan (nokia)

    Casete audio de producţie Vest-Germană s-au găsit la liber vreodată?
    În anii ’80 şi marfa produsă în ţările vecine şi prietene ajunsese foarte căutată, că şi aia se găsea cu greu.

    În unele ghiduri vechi am găsit că a existat o benzinărie în perimetrul Universitate – Fac. de Arhitectură – Bl. Dunărea. Ştie cineva mai exact unde se afla şi cât de mare era?

Leave a Reply to hm Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>