despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

cinci-şase

Plimbarea săptămînală printre articolele vechi începe în 2009 cu primul episod al seriei „Civilizaţie publică”: Intr-un oras trebuie sa ai multe lucruri la indemina; trebuie cosuri de gunoi – si mai ales, cosurile de gunoi trebuie golite; trebuie harti care sa-te-ajute sa gasesti vreo strada – si hartile astea trebuie amplasate in statiile de autobuz, la colturi de strada, in locuri unde oamenii se opresc (ia cautati o harta publica in Gara de Nord!); trebuie multe. Sa vorbim despre lucrurile astea – si sa vedem le-am avut pe vremea cind orasul era, si el, mult mai civilizat… Azi am ajuns la 33 de episoade. Nu-i rău.

Imediat după, m-am preocupat de… coşurile de gunoi: Poate fi un cos de gunoi eficientizat? Sint convins ca sint oameni care studiaza problema cu succes. Face insa un cos de gunoi din Bucuresti indeajuns de mult ca sa te convinga sa arunci ceva in el? As zice ca nu.

Un an mai tîtziu publicam, în două episoade, un articol despre artera „Trafic Greu”

Trafic Greu s-a construit pe marginea liniei ferate industriale ce străbătea Bucureştiul, venind dinspre Giurgiu şi ieşind înspre Cotroceni-Militari. Nu s-au demolat case multe, nu s-au ras străzi importante – s-a construit prin dosul curţilor fabricilor din zona industrială de Sud-Vest.

Trafic Greu e o stradă cu două benzi pe sens. E construită din beton; de-abia prin 2001 a fost asfaltată complet. Liniile de tramvai sînt separate şi au fost reabilitate acu’ vreo doi ani. Trafic Greu suferă din cauza aglomeraţiei: îi lipsesc benzile de stocare din preajma intersecţiilor (dar s-ar putea remedia asta prin dezafectarea căii ferate abandonate şi lărgirea şoselei). Intersecţia de la Răzoare e greu de străbătut, iar în capătul dinspre Viilor ar fi bună o prelungire înspre Giurgiului.

… odată cu inaugurarea Traficului Greu s-a închis circulaţia pe axa Viilor-Tudor Vladimirescu-Panduri, axă afectată de construierea Centrului Civic. În loc să avem o rocadă eficientă, ne-am ales cu o gîtuitură nenorocită, pentru că tot traficul de pe inelul istoric al Bucureştiului a fost deviat şi segmentat. Inelul istoric (pe segmentul său vestic) era format din arterele Viilor, Tudor Vladimirescu, Panduri, Geniului şi Grozăveşti. Inelul construit de comunişti era format din actualele artere Viilor, C-tin Istrati, Progresului, Timişoara, Vasile Milea. (primul episod | al doilea episod)

Iată-ne în 2011, cînd am vorbit despre cartiere: Faptul e fapt; sînt cartiere vechi cu un soi de identitate, cu un soi de mîndrie.  Pe lîngă Drumul Taberei avem Balta Albă, Berceniul vechi, Militariul. Sînt cartiere în care se zice că e bine să stai, pentru că le ai pe toate: cum e Tineretului, care are şi parc, şi metrou; sînt cartiere în care nu ai mare lucru, dar sînt aproape de centru şi apartamentele sînt reuşite: cum e Vitanul nou şi Sebastianul; sînt cartiere mai retrase, care au legături bune: ca Aviaţiei ori Crîngaşiul; dar n-aş putea spune că avem, în Bucureşti, un cartier perfect, care să le aibă pe toate. N-aş putea spune: mutaţi-vă acolo şi nu vă mutaţi în dincolo. Aş putea spune: luaţi în calcul ce aveţi nevoie: transportul public şi cel cu maşina, vecinătatea parcurilor, starea şcolilor, numărul de magazine, de policlinici, de locuri de parcare. Aş putea spune: uitaţi-vă la vechimea blocurilor, la suprafaţa apartamentelor, la felul de-a fi al oamenilor. Aş putea spune: mergeţi  de cîteva ori şi dimineaţa, şi la prînz, şi seara printr-un cartier necunoscut, înainte de a vă muta-n el. Aş putea spune: gîndiţi-vă că unele cartiere vechi sînt deja un soi de comunitate închisă, cu fel de fel de cutume pe care nu le ştiţi.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>