Amintiri cu maşini vechi… din ziare vechi

scris de Ando

Ştiţi serialul nostru cu maşini vechi care, tiptil, tiptil a ajuns la episodul… de fapt, lista completă o aveţi aici.

N-avem idee cât va mai dura pentru că, pe de o parte (vorbesc de Bucureşti) e din ce în ce mai greu să găseşti o “relicvă” (efectele programului “rabla” se fac simţite din plin) dar, pe de altă parte, mulţi dintre prietenii serialului ne ajută şi ne îndeamnă să-l continuăm, furnizându-ne poze inedite.

Aşa că m-am gândit (deşi faţă de linia serialului nu este chiar cuşer) să fac un episod aparte, cu maşini care au şanse mici să le mai găsim “pe bune”…

Subiectul se bazează pe două elemente: anunţuri decupate din ziarele vremii şi propriile mele amintiri.
Fotografiile sunt – majoritatea – de pe Wikipedia, iar Volga Neagră este site-ul fără de care nu ştiu cum o scoteam la liman.

Încă un amănunt: să nu vă aşteptaţi la detalii de genul “echipată cu motor de atâţia… CP”, “are frâne model… răcite mai nu ştiu cum” sau “suspensii tip…”. În nici un caz! Pe lângă faptul că nu sunt într-atât de cunoscător, repet: sunt maşini pe care le-am văzut circulând prin Bucureşti în copilărie (uneori şi mai apoi), mi le aduc bine aminte, le-aş recunoaşte şi acum, dar detaliile tehnice mă depăşesc.

Zis şi făcut. Fără să mă plâng, să ştiţi că nu a a fost chiar aşa de uşor. De ce? Păi, cea mai mare dificultate a pornit de la descrierea maşinilor în anunţuri. Din diverse motive (fie necunoaştere, fie număr mic de cuvinte – ca să nu fie anunţul prea scump sau pur şi simplu din cauză de litere “mâncate”) am ajuns, de multe ori, pe piste greşite.

Iată un exemplu: pe data de 3 oct 1970, O.C.L. Universal scoate la licitaţie o serie de maşini:

Între ele, vedeţi, apare şi modelul VW… Caranghia! Dă-i şi caută pe net… Nimic. Noroc că licitaţia se reia peste o lună şi, de data asta (deşi nici acum corect întrutotul) numele maşinii – Karaman Ghia – îmi oferă indiciile salvatoare

Deci vorbim, de fapt, despre VW Karmann Ghia, maşină fabricată între 1955 şi 1974 şi pe care am avut şansa s-o pozez şi pe viu, anul trecut, la o paradă de maşini “retro”.

Mai departe, pornind de la aceste două anunţuri:

… am ajuns la o maşină tare ciudată şi al cărei nume ne fascina în copilărie: TATRAPLAN!

Şi, pentru că în anii ’39-’40, pomeniţi în anunţuri, Tatra făcea doar modelele T87 si T97 nu cred că am dat greş! Şi chiar dacă am zbârcit-o, tot îmi place să vorbesc un pic despre această maşină cu profil de neuitat, parcă era o fiinţă de prin… Jurassic Park!

Am văzut-o pe străzi şi îmi mai aduc bine aminte că la cinematograful “Timpuri Noi” de pe bulevardul 6 Martie – actual Elisabeta (cam pe unde este librăria Humanitas, lângă alt fost cinema – “Capitol”) am văzut un documentar cu o expediţie cehoslovacă care a parcurs America de Sud, de la un cap la altul, cu un astfel de Tatraplan.

Nu m-am putut abţine şi am furat, special, de pe site-ul tatraplan.co.uk poster-ul asta “retro” (i-am zis Tatra şi Vântul) care ilustrează atât de plastic modernitatea siluetei cu care venea în epocă acest automobil.

Vine la rând o altă maşină est-europeană: IFA

Istoria şi originea ei sunt mai complicate, ca mai toate lucrurile de după război generate de împărţirea Germaniei. HM a avut mai multă răbdare şi a scris aici cam cum a fost cu IFA şi cu DKW iar Volga Neagră a surprins un exemplar chiar prin 2011!

În afară de anunţuri, eu am găsit şi această imagine, în “Scânteia” din 27 octombrie 1957. Se vede o IFA la intersecţia str. Academiei cu bd. Elisabeta (în plan îndepărtat e Cercul Militar).

Nu era chiar urâta…

… dar parcă “pârâia” mai tare decât Trabantul, sau aşa mi se părea mie atunci.

Să trecem acum la SIMCA:

Deci, diverse anunţuri pentru că au şi circulat destule modele prin România. Unele destul de banale:

În schimb, pentru asta mai urâţică – Simca Aronde – avem, pe lângă anunţ…

… o fotografie “autohtonă”, bineînţeles pe Volga Neagra.

Tare rău îmi pare însă că nu am găsit anunţuri pentru modelul Simca Ariane pe care în mod sigur am văzut-o prin 1960, sau 61 când eram cu părinţii la Mamaia şi apoi, destul de des, prin Bucureşti. Ce mi-a plăcut de ea!

Nu mai zic prin câte filme franţuzeşti am văzut-o, iar prin revistele “Vaillant” ale vremii, Simca Ariane era, de obicei, maşina “băieţilor răi” (hoţii, gangsterii, criminalii)… Cine ştie prin ce cotlon sau magazie mai zace părăsită vreuna?

La final, câteva cuvinte despre o maşină englezească: Hillman. Mai întâi, anunţurile:

Cinstit să fiu, eu doar pe asta mi-o amintesc:

Cam boccie. Nu m-am dat în vânt după ea, dar am reţinut-o pentru că, prin anii 1969-71, câteva erau şi în dotarea şcolii de şoferi amatori şi le vedeam aliniate pe cheiul Dâmboviţei, cam în zona Grozăveşti, unde era probabil locul de întâlnire cu elevii.

Bineînţeles că am găsit şi alte maşini la vânzare. Chiar am fost surprins de varietatea mărcilor şi a modelelor. Erau, cum se zice, adevărate “pete de culoare” într-un peisaj automobilistic dominat decenii la rând de maşinile sovietice şi apoi de Dacia naţională.

(„Maşini vechi” – episodul XLIII; lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)