cinci-şase

Săptămîna asta îmi aduc aminte despre cărţi; la metru? la kil? Nici acum nu ştiu, nici în 2009 nu ştiam…  cartile nu sint conserve, nici cartofi, nici parizer – de ce trebuie sa lipesti o ditamai eticheta pe spatele lor cind la vinzi? Nu se poate pune pretul mai discret, sa zicem pe coperta a treia?

E greu şi să fii scriitor – pentru că trebuie sa atragi atentia. Sexul e bun. Un autor tinar – asa e legea nescrisa – trebuie sa bage cite un sex oral cam la 35 de pagini. Un tinar cu adevarat dornic de afirmare o sa-l aleaga ca titlu; frumos debut! Autorii consacrati pot sa lase doar cite-un act sexual cu perversiuni cam la 100 de pagini; cu timpul descopera ca unui volum serios ii ajunge un viol de vreo trei pagini.

Iacă-tă-ne în 2010: am scris „Străzile închise ale lui Ceauşescu” – un articol care a suferit actualizări în anii ulteriori; pen’că nici eu nu le mai ţiu minte pe toate…

Chiar dacă nu ştim încă ce anume făcea Ceauşescu la Cotroceni, se pare că era suficient de interesat de Palat – îndeajuns ca să-l rupă de restul oraşului, în ultimii săi ani. Aşadar, străzile ce-nconjurau Palatul au fost închise traficului auto. Podul Cotroceni, la betonarea albiei Dîmboviţei, nici nu a mai fost construit (se prevăzuse doar pasarela pietonală de la ICECHIM). Cică lui Ceauşescu i-ar fi plăcut şi să unească Grădina Botanică cu parcul Palatului. Şoseaua Grozăveşti nu a fost doar închisă, ci şi dezafectată. Traficul a fost împins pe noua arteră ce mergea pe la Apaca – bulevardul Vasile Milea de azi.

Imediat am scris despre felul în care moştenirea comunistă ne-a lăsat şi azi bube, belele şi necazuri în traficul bucureştean – ne chinuim creierii să căutăm soluţii pentru transportul public: am vrea să înfiinţăm culoare unice – dar nu mai e loc pentru maşinile mici. Am vrea să legăm cartiere între ele – dar nu mai putem construi infrastructură, pentru că Bucureştiul a ajuns în aşa hal, încît un semafor defect în Piaţa Unirii se simte la Eroilor, la Abator, la Piaţa Muncii. Aşa că orice deviere, orice şantier, orice stradă închisă dă peste cap traficul.

Cartierele Rahova şi Ghencea ar putea fi legate de centru şi de partea estică a oraşului

… în 2011 băteam cîmpii despre felul în care un nume cu aer nemţăsc te face să ai încredere în el: calitatea germană vinde. Îi de-ajuns să pui o etichetă cu negru-roşu-şi-galben şi orice ştift se vinde. Pun şi pariu că dacă-mi schimb numele site-ului în Simpel Bukarest o să mă pomenesc cu niscaiva vizitatori în plus. Nemţii sînt serioşi, nemţii sînt corecţi, nemţii sînt punctuali – aşa că tot ce fac nemţii tre’ să fie, neapărat, de calitate… şi calitatea germană a devenit o afacere.