… am avut un sfert de oră în plus să mă plimb, ultima dată cînd am călcat Berceniul – un cartier pe care-l cunosc cam pe dinafară. Venirea lui Piedone aici a însemat mai multe locuri de parcare (şi mai puţine spaţii verzi), mai multe locuri de joacă (şi mai puţine maidane), mai multă curăţenie (şi… mai puţină mizerie). Cu toate astea, Berceniul n-a reuşit să devie mai prietenos cu locuitoru-i.
Ba, uneori, dimpotrivă. Nevoia de ordine, de civlizaţie naşte monştri.
… priviţi acest mic trotuar. E îngust, vai de mama lui. De-abia încape un om mai corpolent pe el; de-abia ar avea loc o mamă cu un cărucior.
Stîlpişorii montaţi pe trotuar îl fac şi mai îngust, şi mai impracticabil, şi mai neprietenos. Stîlpişorii ăştia nu ajută, nu fac locul nici mai frumos, nici mai civilizat.
Are Piedone – har Domnului – poliţie locală căcălău. Mai bine-ar pune-o să patruleze peste tot, să dea amenzi, să cheme pe ăi de ridică maşini – dacă aceste maşini parchează aiurea pe trotuar.
Îngrădituirile astea strică locul şi împiedică pietonii.
Nu tocmai prietenesc, dar trebuie remarcat totusi ca pe celalalt trotuar unde nu sunt stalpi, nici macar un pieton nu se poate strecura printre masini.
aici, nu am ce zice… La noi în cartier sunt niște cutume, de pildă. Se parchează pe ambele părți, dar un trotuar e lăsat întotdeauna liber.
Și toți respectă asta.