despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

amintiri despre restaurante

scris de Florin

M-am întâlnit de curând cu câţiva foşti colegi de liceu. Ne-am dat întâlnire la una din cârciumile din centrul vechi. Pe drum mi-am adus aminte că, înainte de ’89, marea majoritate a întâlnirilor se dădeau în apropierea unor restaurante sau baruri, fostul „BUDAPESTA” fiind un fel de km. 0 al celor ce nu cunoşteau foarte bine capitala. Cum Calea Griviţei era zona pe care circulam cel mai mult, am avut ocazia să intru şi să „consum” diferite produse specifice acestor stabilimente.

Încep însă cu „FÂNTÂNICA” la intersecţia Al. I. Cuza cu Dr. Felix. Aici unul dintre pereţi era acoperit cu o mare oglindă, despre care cei ce lucrau acolo spuneau că nu s-a spart niciodată deşi spiritele se încinseseră de mai multe ori. Vinul alb la trei sferturi şi cârnaţii de bere, amintiri de neşters:

Restaurantul „GRANT“, aflat lângă podul cu acelaşi nume. Singura amintire, lungimea nefirească a locului şi imensele draperii roşii ce acopereau ferestrele:

FLACĂRA“, Cal. Griviţei cu Str. Caraiman. Dus cu forţa de un prieten extrem de însetat. Atmosfera că în cârciuma mexicană din Desperado şi borcane de muştar în loc de pahare:

FEROVIARUL“, vis-a-vis de Clubul Griviţa Roşie. A fost mascat mult timp de lucrările la magistrala 4 de metrou. Era mai mult o terasă decât restaurant propriu-zis:

GRIVIŢA“, la piaţa Chibrit. Folosit mai mult de muncitorii de la I.R.A Griviţa, s-a degradat văzând cu ochii deşi, părea a fi ceva mai de soi:

OCCIDENT“, cartier Dămăroaia. Curat, bine aprovizionat şi cu o terasă sub o mare boltă de viță de vie. Că şi „FÂNTÂNICA” a fost una din preferatele mele, dovedind că o cârciumă de cartier poate fi mai ceva că una aflată „la stradă”:

Toate s-au transformat sau au încercat să-şi păstreze profilul. Având în vedere ce produse se consumau aici poate că nici amintirile nu sunt tocmai pline de acurateţe, lucru pentru care îmi cer scuze anticipat.

Pozele sunt făcute cam prin 2012.

19 comments to amintiri despre restaurante

  • Ando

    “Feroviarul” era vestit printre profesionistii genului 🙂

    Pe mine mă distrau poreclele date cârciumilor mai frecventate şi care circulau pe atunci : “la căţeaua leşinată” sau “la geamuri multe” 🙂

  • hm

    mă întreb cîte “Geamuri multe” or fi fost prin București.
    Eu nu am prins restaurantele înainte de 89, eram inca prea mic ca sa le bat, cu gasca. Iar dupa Revolutie, se schimbase calimera…

  • Anastasiu

    CE AMINTIRI!!!
    Zau ca imi vine sa plec intr-o pauza luuunga si sa ma opresc in prima bomba din piata! Si sa beau vin, da, la borcan de mustar!

    Si sa inchin in amintirea bombelor de odinioara! Si a noastra, care eram atat de tineri.

  • Amiral Snagov

    Sa nu imi aduc aminte de “berea vanduta doar daca se comanda si mancare” – prilej sa ni se bage pe gat jnitele cu un kil de pesmet, chiftele de peste….

  • hm

    e momentul să linkuiesc către amintirile lui Constantin Gheorghe, venite dupa ce articolul lui Florin a fost distribuit si pe FB: https://www.facebook.com/constantin.gheorghe.16/posts/461510083981243?stream_ref=10

  • Cel mai cel pentru mine era “Perla” ca acolo a existat o scurta vreme un fel de program de masa pentru noi, copiii de clasa I de la scoala nr. 4, pe vremea cand nu se gandise nimeni la “cornu’ si laptele”. Cam 40 de ani de atunci …

  • hm

    asta chiar că e tare, nu ştiam că se practicase asta!

  • Am s-o intreb pe mama cum au fost conditiile aranjamentului ca mi se pare ca se platea totusi. Un fel de tenntativa de “program prelungit” la scoala. N-a durat mult; dar imi amintesc cum aruncau copii cu bobite de paine de la o masa la alta 🙂

  • Alex

    As lansa o competitie cu un premiu inedit, o halba de bere, din 1778 (!) sutita dintr-un Pub. de pe aici…glumesc, evident ! Tema ar fi: ce Birt, bomba s-a mentinut la standardele “vechii oranduiri burghiezo-mosieresti” in anii de glorie de pana in 1989 (?). Vorbim de bombe gen “Bumbesti”, “Rarau”..Bolta Rece..etc. ?

  • hm

    Să ne ajute prietenii noştri care le-au prins în acea perioadă! Eu… îmi pare rău… pe atunci de-abia terminam cu cofetăriile !

  • Ando

    @Alex:Greu de ţinut pasul cu tine!Ataci pe mai multe fronturi:-)In mod sigur, terasa de la Bolta Rece şi-a păstrat aerul de “bombă” până prin 1983-84, perioadă când mai ajungeam cu colegii de serviciu pe acolo…mai ales după câte o ieşire de întâmpinare “entuziastă” a vreunei delegaţii primite de Ceauşescu.

  • Alex

    Scuze Ando ! Sunt doar: sentimental, nostalgic, departe de TARA…si avid rau..de conversatii cu oamnenii,inteligenti si cu sufletul plin de amintiri de povestit. Acum ceva timp imi spunea un amic, medic exceptional, (RIP): “bai, sa stii de la mine ca oamenii i-as imparti in doua categorii: VII si…”morti cu derogare”…cei ce nu inteleg si (tragic) nici nu-si vor intelege vreodata rostul lor pe…Planeta..in afara de a face “umbra” fie ea si spiritual- vidata !!

  • Ando

    Alex: îţi dai seama că nu a fost un reproş !Dimpotrivă, astfel de cititori îmbogăţesc permanent cantitatea de informaţii a blogului şi noi asta vrem.

    Apropo de mandatari, am găsit în Scanteia din 15 iulie 1967 un interviu cu Mihail Levente-ministrul comertului interior, care îşi manifesta deschis sprijinul pentru sistemul cu “mandatari “.
    Iata câteva spicuiri :

    “Cu alte cuvinte, s-ar da unor cunoscatori in meserie putinta de a exercita pe a lor raspundere, pe baza de contract, si initial, pentru o perioada de 5 ani, actitivitatea de alimentatie publica. Organizatia comerciala este obligata sa puna la dispozitia mandatarului localul. mobilierul comercial si alte mijloace fixe si obiecte de inventar, precum si marfuri, ambalaje si alte mijloace materiale necesare unei activitati laborioase. Mandatarul, la rindul sau, este obligat sa garanteze bunurile primite in administrare si marfurile primite pe credit. Totodata, el trebuie sa respecte profilul unitatii, regulile generale de comert….Periodic, el va varsa organizatiei contractante o suma globala care va fi determinata la incheierea contractului.

    Suma se va stabili in functie de volumul desfacerii estimate, capacitatea si dotarea unitatii, profilul si vadul comercial al unitatii etc., urmand a fi revizuita la inceputul fiecarui an.

    Cit priveste retribuirea muncii, aceasta se va face din cistigul net realizat, dupa ce au fost platite toate obligatiile banesti catre organizatia socialista contractanta, pentru ca este de presupus ca mandatarul va munci cu straduinta, spre a-i ramine un cistig care sa-i rasplateasca eforturile. Mandatarul poate fi ajutat in munca de membrii de familie si rude apropiate. impartirea cistigurilor se face potrivit intelegerii dintre ei. Rudele si membrii de familie, care presteaza minimum ore zilnic, pot deveni comandatari si capata calitatea de angajati, pe baza contractului incheiat cu organizatia socialista.

    Pentru asigurarea unui sortiment bogat si variat de preparate, mandatarul se poate aproviziona prin organizatia comerciala contractanta, la pretul cu amanuntul, minus rabatul comercial ; marfurile se pot livra cu plata imediata sau pe credit, urmind a fi platite la termenele prevazute in contract.

    Mandatarul mai poate folosi produse obtinute din gospodaria proprie, produse achizitionate, la preturi de invoiala, de la ferme de stat sau cooperative agricole de productie, de pe piata taraneasca, din contracte directe cu producatorii etc…

    Pornindu-se de la ideea ca este necesar un calcul cat mai lesnicios al preturilor –usor si pentru seful unitatii si pentru organele financiare- s-a stabilit ca la un numar restrans de preparate culinare si produse de bufet obisnuit , si la bauturi alcoolice, se vor practica preturile stabilite de catre organizatia socialista contractanta; daca-i convine insa mandatarului, el poate vinde si cu preturi mai mici.

    La toate celelalte preparate si produse de bufet, la bauturi nealcoolice, ca si la produse nealimentare pe care mandatarul si le procura prin cumparari directe, preturile vor fi stabilite de el insusi.

    Iar pentru ca munca sa nu-i fie stinjenita nici o clipa de unele dificultati de moment, mandatarul poate folosi atit disponibilitatile sale banesti, cit si obiecte de inventar proprii…..Tarifele pentru gazduire vor fi cel mult la nivelul tarifelor practicate in reteaua hoteliera pentru un grad de confort asemanator. Titularul autorizatiei va putea obtine, in anumite limite, credite de la filialele Bancii Nationale pentru cumpararea de marfuri, inventar si unele amenajari.”

  • Ando

    Alex:sub nicio formă nu a fost un reproş! Dimpotrivă! De astfel de comentarii care aduc informaţie suplimentară blogului avem nevoie, mai ales pentru perioada dinainte de ’89 pentru care sursele (scrise, imagini) sunt greu de găsit.

  • Alex

    Aricolul despre mandatari…este o piesa excelenta ! Mi-am cerut scuze pentru ca am comentat cam mult, pe diferite topic-uri, fara sa ma pricep neaparat ! Poate ar fi cazul sa mai reduc…cafeaua: imi da logoree..si furnicaturi la degete..pe tastatura ! Nu e o problema, am prea multa adrenalina..sa vad cum scap de ea – as avea cateva idei “blonde” !!
    Am toata placerea, de a fi acceptat pe acest site, nu am de ce sa ma supar..Sunt onorat !

  • Ando

    Alex: Ba nu,ba nu! Dă-i cu cafea şi bagă şi ideile. Aşteptăm cu interes.

  • Alex

    Multumesc pentru intelegere !

  • Alex

    …ui-te ca mi-am adus aminte de o carciuma..in care am intrat de nenumarate ori…dar n-am inteles-o niciodata..”Pestera” din Piata Rosetti. In afara decorului interior, ce parea de-a-dreptul sinistru, colorat intr-un vernil-bleu cu stalagtite si stalagmite…si a faptului ca acolo s-a adunat o perioada “mica boema “bachica” a bucurestiului…in rest nimic: meniu banal, miros de umezeala, chelneri adormiti ! Poate doar ca era la “subsol”..ferita de priviri indiscrete..

  • Alex

    …ceea ce mi-a ramas la inima, a fost terasa/braseria fostului restaurant Modern, actual XEROX..Inainte de aceasta etapa, in actualul bloc al “Asigurailor” vis-a-vis, oarecum in diagonala, a functionat odata, Ministerul de Externe, ulterior barul si mini-terasa absolut superba…de pe unde ne fugarea Militia; nici nu aparuse “Mira” (vorba celebra in epoca, pentru cunoscatori) si noi eram prezenti..nu mai spun ca, eram in vacanta si “aia” ma cautau de “munca”..Decretul 153..”n-ai munca..lasa ca iti dam noi de te saturi”..

Leave a Reply to adrian Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>