despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

cinci-șase

Sîmbăta asta privim înspre două vestigii ale civilizației publice bucureștene: tomberonul de gunoi și țîșnitorile vechi…

Mai sint tisnitori dintr-astea in Bucuresti? Ultimele erau pe la Foisorul de Foc (una la intersectia Traian/Carol si alta la intersectia Traian/Ferdinand), la Favorit in Drumul Taberei, la Sfintu-Gheorghe, la Ateneu si la Universitate; prin parcuri s-ar putea sa mai gasim. As zice c-au rezistat acelea pe linga care se asezasera florari; acestora le convenea sa aiba apa gratis la-ndemina toata vara. Tisnitorile astea se demontau toamna, si-n locul lor raminea un gratar metalic rotund; mai toate gratarele astea sint astupate acum, odata cu asfaltarile trotuarelor.

Din păcate, țîșnitoare pozată de mine în 2009 a dispărut, după aceea – pentru totdeauna. Mai găsiți, prin Grădina Botanică, prin Muzeul Satului, și prin curțile unor instituții de stat.

În 2010 aveam un articol despre transportul public; cu aceleași și aceleași probleme:

Nu se poate trece cu vederea faptul că după 9-10 seara, mai toate autobuzele vin din juma-n juma de oră. Nu se poate trece cu vederea faptul că mijloacele de transport merg prea încet. Nefiind în stare să asigure un dispecerat eficient şi suplimentări pe trasee, Regia a descoperit că singura soluţie pentru asigurarea fluidităţii este viteza foarte mică. Concret, dacă se-ntîmplă să nu fie ambuteiaje, un autobuz e nevoit să piardă vremea pe traseu, mergînd cu 30 la oră, staţionînd nejustificat în staţii şi – mai ales – căutînd să prindă cît mai multe semafoare pe roşu. Asta enervează călătorii şi şoferii care se nimeresc în spatele acelui autobuz. Nu se poate trece cu vederea că staţiile de legătură nu sînt apropiate. Deci – avem staţii amplasate după intersecţii (adică unde prinzi un semafor înainte de coborîre) şi la mare distanţă una de alta. Şi foarte mult de traversat – dar asta e altceva,  nu? Pasajele pietonale nu-s pentru noi. Aşadar,  ce folos că între Unirii şi Victoriei – alt exemplu – faci 6-7 minute cu metroul, dacă pierzi 10 minute că să ajungi de la tramvai la metrou (la Unirii) şi alte 10 ca să traversezi pe la semafoare (la Victoriei)?

Dar… nimic din orașul ăsta, însă, nu urăsc mai tare decît javrele victimele cucoanei care n-are alt scop în viaţă decît să hrănească căţeii. Priviţi-o: s-a oprit aseară la magazin şi a cumpărat pîine, margarină, parizăl şi salam. Dimineaţa s-a sculat devreme şi a făcut sandvişuri pentru cîinii de la serviciu: unora le-a făcut cu salam, altora cu parizăl (că fiecare are preferinţele sale, să ştiţi!), ba chiar la doi-trei le-a făcut şi-un chec. Cucoana asta are un insider la primărie, care-i spune cînd vin hingherii prin zonă. Cucoana asta, cînd vin hingherii, ştie să ascundă treizeci de cîini în douăzeci de locuri diferite din Bucureşti. Cucoana asta, care se crede Oskar Schindler salvîndu-i pe cei 101 dalmaţieni, produce într-un an minim 10 cîini vagabonzi, pe care nu-i poate plasa, controla sau steriliza.

4 comments to cinci-șase

  • Ando

    Da,în mod sigur o ţâşnitoare din aia, model vechi, este în Parcul Naţional(fost 23 August).

  • AOC

    O ţâşnitoare ca aceasta există sau exista în parcul floreasca, spre patinoar,; lucru curios de alt fel, întrucât ţâşnitoarea e probabil mai veche decât parcul în sine.

  • hm

    Mulțumesc!
    modelul tasnitorii se mai construia si in epoca in care au apărut aceste parcuri.

  • Cristian Ioan

    De ce urasti asa rau “javrele:, ca au si ele suflete?
    Si nu latra sau musca decat pe cei rai!

Leave a Reply to hm Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>