Istorie, civilizaţie – da’ nu pe burta goala

M-am bucurat să văd, în ultima vreme, că se vorbeşte tot mai mult de zona Rahova-Chirigiu-Piaţa Cosbuc. Lăsată în paragină, a fost multă vreme o zona moarta – ca şi vechea Cale a Rahovei, care-odinioară ajungea jos la Tribunalul Mare.

Încetul cu-ncetul zona s-a mai spălat; Piaţa Coşbuc a fost renovată de Vanghelie pe la-nceputul anilor 2000; s-a deschis un supermarket Economat (care merge-n pierdere) şi cîteva magazine (care s-au si închis între timp). Tramvaiului 32 i se făcuse şi staţie-n dreptul Pieţei, pentru o vreme.

Pînă şi Calea Rahovei, în spatele Pieţei, a fost asfaltată – anul ăsta; şi vechea piatră cubică s-a folosit pentru a se pava locurile de parcare create pe trotuar.

Piaţa Coşbuc o mai ştiţi şi ca Piaţa de Flori – de unde se aprovizionează cam toţi florarii din oraş; locul e destul de murdar şi necivilizat, şi înc-o să mai fie destulă vreme. E şi foarte aglomerat, mai ales în preajma sărbătorilor şi sfinţilor – atunci cînd se vînd şi mai multe flori!

Clădirile vechii fabrici de bere Bragadiru sînt în contiuare în paragină; în 2003-2004 au fost tencuite şi vopsite în mare grabă cladirile ce dau în bulevardul Regina Maria (Coşbuc). Cu toate astea, una din clădirile care dă înspre Calea Rahovei a fost converită în magazin de lux, şi-n spatele ei se plănuieşte construirea unui hotel. Este posibil ca acea clădire să nu facă parte din complexul propriu-zis Bragadiru – care-n plus, e şi disputat de moştenitori; şi nici nu ştiu dac-a fost retrocedat în totalitate.

Un amănunt pe care l-am descoperit acum ceva vreme este că Şoseaua Viilor se continua, pîna prin anii 40, din bulevardul Regina Maria, pe undeva prin dreapta Pieţei actuale, pînă la intersecţia cu strada Sabinelor. Iată şi o hartă pe care Bogdan a publicat-o aici:

Farmecul zonei este însă dat de cladirea Bursei Marfurilor – sau, mai precis, a vechii Vămi Bucureşti Antreposite. Clădirea a fost renovata pe cît de bine s-a putut – şi ţinînd cont ca destule alte vechi clădiri industriale au fost demolate în ultimii ani, eu zic că e bine ce s-a-ntîmplat cu ea. Raiden a vorbit deja de ea (şi a vorbit şi de zona adiacentă a Chirgiului), au pomenit-o şi cei de la Bucureştii noi şi vechi, aşa ca mie nu-mi ramîne decît sa va invit să vă umpleţi burta cu caş, brînză, urdă, caşcaval, costiţă, slănină, cîrnaţi şi cîrnăciori, pastramă, pîine de casă, cozonac, plăcinte, sirop de brad, dulceaţă de nuci şi de-o mie de alte fructe, miere, faguri – şi încă altele! pentru c-aici se ţine, în fiecare Sîmbătă şi Duminică, Tîrgul Ţăranului. E drept că n-o să daţi peste ţărani acolo, ci peste mici producatori care-şi vînd bine (şi un pic scump) marfa; dar ce contează! E-o plăcere să cumperi – şi mai ales, să manînci de-acolo.

Pentru că oraşul ăsta merită admirat şi cu burta plină.