…nimic pe lumea asta nu te-ndeamnă la visat cu ochii deschiși la călătorii ca gările și trenurile. Chiar dacă foarte mulți dintre noi n-am mai mers cu trenul de ani de zile, chiar dacă mai mulți decît am crede n-am mers niciodată cu trenul, gîndul la calea ferată tot ne trimite undeva – unde e mereu vacanță, unde orizontul e larg și cerul senin… of – și mai e atît de mult pînă la concediu.
Mie-mi plac trenurile, dar nu sînt un cunoscător al lumii feroviare. Să fiu cinstit, mi-e drag de nu mai pot de automotoare – hibridul perfect între tren și… autobuz; cum văd unul, cum mă iau după el și-i fac poze și casc gura toată ziua. Uite, peste frumusețea asta de mai jos am dat acum vreo șapte ani, cînd luasem la picior mănăstirile din Moldova:
… săptămîna asta, la Gara de Nord, se ține un soi de expoziție de locomotive, vagoane și automotoare mai vechi și mai noi, cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la inaugurarea Muzeului Ceferiștilor. Este și o mocăniță care se plimbă prin praf, pe niște șine improvizate pe lîngă Gară; ba chiar și un tren istoric care duce la Gara Băneasa, la care deja nu se mai poate face nici o rezervare – lumea dă buluc.
Eu zic să vă duceți – să vedeți. Am făcut doar cîteva poze la niște locomotive vechi, asta ca să vă las pe voi să vedeți tot ce e de văzut:
… pînă duminică puteți merge și voi la Gară, să vedeți minunățiile astea. Sînt și locomotive mai noi, și o garnitură de metrou – submarinul nostru galben fără cai – și… lume, căscînd gura.
Frumos.
Întâmplarea a făcut ca azi să intru în gară, superbe toate exponatele mai ales locomotiva Pacific (aia mare de tot) şi automotoarele (în care chiar mă aşteptam sa-l văd pe Dej).
multumesc!
sper sa ajung si eu
Automotorul Malaxa era fantastic, abia prin ’73 am aflat ca nu este o mindra realizare socialista, ci dateaza de dinainte de Razboi!
mai mult m-ar interesa insa locomotivele cu aburi, in copilarie imi erau foarte familiare, insa nu m-am gandit sa le fac poze …
In weekend o sa fie omor la vizitat si pozat, din ce estimez.
Automotoarele de protocol sînt chiar excepţionale. Dar recunosc că mi-a plăcut mult şi „Ganzul” de Astra….
aia mare de tot e seria 142, Pacificul nu a fost expus acum.
garnitura de metrou cica ar fi prima construita si cineva de la muzeul CFR spunea ca va fi dusa la taiat ca ei nu au unde sa o depoziteze.
tot la muzeul CFR era o super diorama cu un traseu cu trenulete, spectaculos cel putin pt. cineva care nu a vazut asa multe
nu cred ca era prima garnitura de metrou. Desenul cabinei era altfel la primele vagoane care au circulat.
Dar de tăiat, sigur se taie. Una mai rămâne, cu ceva noroc.
Eu nu am ajuns! Imi pare rau ca se taie garnitura de metrou, daca nu ma demolau in 1988 as fi putut gazdui la mine in curte o jumatate de rama … Super-diorama cu trenulte, spectaculoasa? Suna cunoscut! In perioada 1965-70 era sa ceva la raionul de jucarii de la magazinul La Fayette (Victoria), la etajul III. Raionul era bine dotat, iar “expozitia dinamica” de trenulete era ceva formidabil. O diorama, cu inele concentrice de linii, cu forme de relief si garil, ilustrand toate tipurile de material rulant si de anexe.
Eu aveam Piko cu ecartamentul de 16 mm – cel mai mare si cel mai ieftin, cele de 12 si 10 mm erau mai scumpe, fiind practic pt colectionari, nu pentru copii. Ca sa ai acasa un astfel de pesiaj cu linii de trenulet, munti, tuneluri si gari, factorul limitativ nu sunt in primul rand banii, ci SPATIUL! Cine are in casa o camera mare, rezervata numai pt trenulete?!
@HM, unde va ramane?
Ai auzit ceva de un Muzeu al Metroului?
.
.
.
.
@Cristioan Ioan: unul neînsurat. Adică burlac. Sau holtei.
Mulţi dintre cei care sunt azi moşi şi erau maturi în cele mai rele momente ale Epocii Raţiilor şi Cozilor povestesc cum au strâns “cumva” banii şi materialele “ca să facă ceva” pe atunci. Modelism, sculptură în lemn, pescuit şi vânătoare, diverse drăcii mecanice şi electronice prin casă. Dar în atmosfera mizerabilă de atunci, din care au mai rămas sechele şi azi, mai trebuia să ai de-a face şi cu altele decât banii şi materialele: cu nevasta, cu mama-soacră, cu colegii şi şefii şi aşa mai departe, până te plictiseai de lupta cu morile de vânt şi renunţai.
imi pare rau, nu stiu unde va fi pastrat trenul galben, probabil ca se va gasi loc intr-unul dintre depouri – si va fi scos la ocazii dintr-astea, ca sfintele moaste.
PS – era vopsit proaspat SI INGROZITOR DE PROST SI IN BATAIE DE JOC….
Ai dreptate, Nautilus!
Chiar nu stiu in ce an a disparut raionul de jucarii de la Victoria si mega-diorama cu trenulete, pentru ca dupa 1972 pur si simplu nu ma mai interesau, aveam alte preocupari. Dar intr=adevar, aveam colegi pasionati de “facut ceva”, unul m-a rugat sa ii pun la dispozitie holul amplu al apartaemntului din fata, ca sa is poata realzia barca din fibra de sticla: cu lungme de 4,5m , nu ar fi incaput intr-un apartament de bloc! Acum am nevasta si soacra, si intr-adevar, nici vorba de hobby, ba chiar ma someaza sa arunc cartile si revistele tehnice, pe care le pastrez din pura nostalgie: nu numai ca tehnologia semiconductoarelor din 1990 este iremediabil depasita, dar la noi in tara nici nu mai exista!!! Insa, daca esti PDG, sau pur si simplu “vedeta”, ai si banii necesari, si spatiul, si mai ales ingaduinta societatii, pentru orice fel de capricii. O super-mega diorama cu o suta de trenulete este chiar ceva banal …