despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

cinci-șase

Sîmbăta asta ne aducem aminte de-un mic voiaj la Londra, de-acum patru ani: Londra e tare frumoasă. E plină de statui, monumente, memorialuri – după vreo oră nici nu mai bagi în seamă pe toate. Ziceam că Piccadilly Circus e dezamăgitor de mic – nu te impresionează mai mult decît intrarea spre Lipscani de la magazinul Bucureşti; dar nu ai cum să te superi pe chestia asta. Ai ce vedea, chiar ai. Te izbeşte puzderia de clădiri administrative cu fel de fel de firme pompoase: nu’ş ce office care se ocupă de comerţul cu nu’ş ce fostă colonie, nu’ş ce building în care se pun la cale relaţiile financiare cu restul lumii – chestii de genul ăsta. Eu nici nu cred că englezii chiar iau în serios afacerile astea – dar pentru că dau atît de bine şi impresionează atît de mult, plătesc nişte oameni să intre şi să iasă mereu cu hîrtii din clădirile astea.

… dar ne și enervăm  – și azi, la fel ca și acum trei ani – de felul în care îmbrăcăm în cuvinte neaoșe mezelurile prefabricateNu contează că noi cumpărăm o pastă de gheare, pieliţe şi zgîrciuri! – reclama i-zice:

  • darul naturii, rodul pămîntului
  • bunătate autentică, ca odinioară
  • ca de la ţară sau – şi mai bine  ca în Ardeal
  • face parte dintr-o zestre
  • gustul e neaoş – sau straşnic
  • făcut cu dichis, ca la conac, ca pe vremea boierilor
  • reţetă jupînească, de la Conu’ nu-ştiu-cine
  • meşteşugită, se plămădeşte cu multă trudă
  • făcută pentru o clipă de tihnă, de zăbavă…

2 comments to cinci-șase

Leave a Reply to Ando Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>