… știți și voi: degeaba faci – dacă ceea ce faci nu are folos. Centrul Vechi – cu chiu, cu vai, s-a refăcut cît de cît; măcar nu-ți mai rupi picioarele pe caldarîm; nu peste tot…
Acolo unde străzile Gabroveni și Șepcari pleacă din bulevardul Brătianu spre inima Centrului Vechi, întîlnești, marcat în pavajul din piatră cubică, un soi de contur – sau ceva ce vrea să sugereze vreun contur.
Firește, cineva o ști că acolo o fi fost ceva, pe vremea lui Papură-Vodă; vreo biserică, vreo ruină importantă, ceva care să merite să-i fie păstrată amintirea (cum era, înainte de ’90, marcat cu piatră cubică albă conturul fostului turn al Colței pe bulevard…)
La fel se-ntîmplă și pe Lipscani, peste drum de palatul băncii de Stat; vechile ziduri de pivnițe descoperite cu ani în urmă, la reabilitarea întregii zone, sînt sugerate de dalele astea:
Dar dacă trecătorul nu știe ce era aici, degeaba îi sugerezi că a fost ceva. El, săracul, vede doar niște pietre puse ciudat – și trece mai departe.
Asta-i ca-n bancul cu ardeleanul şi cu fii-său la plajă.
La un moment dat, băieţelul vede o broască ţestoasă care înota
în mare.
-Tată,tată, no, ce-i aceea ?
Se ridică taică-său de pe cearceaf, se uită lung şi zice molcom:
-Apăi fiule, aceea ori e ceva, ori mere undeva !
PS:n-am nimic cu ardelenii, dar aşa e bancul!