despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Civilizaţie publică IV – pe ce călcăm? (partea a doua)

(articol actualizat)

La distanță de mai bine de cinci ani de la articolul numit Pe ce călcăm?vine și o parte-a-doua; asta pentru că e cazul. Preumblările noastre prin București ne-au scos în drum fel de fel de lucruri, care mai de care mai neașteptate și mai interesante – stîlpi, garduri, felinare, plăcuțe-indicatoare… tot ce vrei!

Capacele de canal sînt o categorie aparte. Multe – foarte multe! – fac secolul; sînt turnate fără moarte și de multe ori, la asfaltarea unei străzi, rămîn la locul lor, fiind mult prea bune ca să mai fie înlocuite.

Așadar, am mers iar – modest – cu privirea-n pămînt. Bani, pe jos, n-am găsit; dar am făcut multe poze minunate. Pe cîteva, le-ați mai văzut, poate, prin alte episoade – dar acuma-s toate la un loc…

A-nceput, revenirea la acest subiect, cu un set de poze făcut de C. D. Mocanu, pe străzi ca Anton Pann, Căuzași, Romulus, Foișorului. Să le privim, vă rog!

Să facem cel mai scurt ghid de înțeles capacele de canal; unde scrie „UCB”, înseamnă că e de dinainte de Război. „UCB” vine de la Uzinele Comunale București.

Iar cele pe care scrie „Bucuresci”… s-ar putea să fie de dinainte de primul Război…

Modelele diferă, după utilitatea lor; capace de vizitare, guri de scurgere, rigole…

O, da – nu-s frumoase? Dar mai avem, desigur; unul dintre cele mai frumoase capace este cel pe care scrie SERVCIUL APELOR:

Pe-acesta îl avem de la Ando. Să urmărești ce scrie pe capacele bucureștene este să înțelegi istoria industrială a țării. Pe-aproape fiecare capac scrie și numele turnătoriei la care-a fost fabricat. Cel de sus e produs de Stefan Sasu; iată încă unul tot de-acolo, pentru început; dar și din alte locuri: Rieger, Vulcan; Lemaitre; Turnătoria Triumph; Turnătoria Șoseaua Basarab Nr. 31; C. Schnause; David Grove; Fabrica Magheru; P. Keilhauer; M.R.J.C.; Max Steinberg; Leopold Abramovici; N. G. Costinescu; Societatea Inginerilor Asociați, Hans Hart, E Ciriack și Fii… Desigur, pe unele nu scrie nimic; dar știi bine că sînt vechi. Pentru unele e nevoie să te-abați prin cîte-o curte liniștită, prin vreun gang mai uitat de vreme – dar e frumos…

Iată-le, laolaltă – capace din mijlocul străzii, capace de apometre, guri de vizitare, hidranți:

Zic că-ți dai seama care e veche – și care e nouă. Uite-una nouă și urîtă; de după Revoluție, de pe vremea cînd ICAB-ul se transformase în R.G.A.B. – adică Regia Generală de Apă București; asta, înainte de Apa Nova…

Ah, și am găsit… și vreo două „icaburi” – tare greu…

Aș dedica un spațiu special – promisesem! – capacelor diverse găsite în Gara de Nord. Vă rog să le admirați…

… Tocite, sparte, peticite – dar parte dintr-o istorie ceferistă care vorbește.

Mai avem – fel de fel. Grătarul metalic specific țîșnitorii istorice, pe care s-a montat una contemporană, de pildă:

Sau… diverse capace „electrice”. Explicaţiile sînt oferite de C. D. Mocanu şi au fost inserate după publicarea articolului.

Avem cutii de distribuție electrică subterane, din diferite epoci. Vechi-vechi, sau mai dincoace:

Fotografia înfăţişează o cutie subterană de distribuţie a energiei electrice cu 8 circuite (există şi varianta cu 6 circuite). Acest tip de cutie de distribuţie a apărut în anii ’40 şi a fost fabricat până în 1949 de Cooperativa Ciocanul – Tg. Mureş. În acest an se înfiinţează întreprinderea Electromureş Tg. Mureş care va îngloba şi Coop. Ciocanul. Electromureş a fabricat cele două variante până la scoaterea lor din exploatare.

Iată şi varianta interbelică a cutiei subterane de distribuţie a energiei electrice:

Mai jos, capacul trapei de acces personal în postul de transformare subteran nr. 49 (PT 49), iar capacul fără inscripţie este capacul trapei de acces echipamente în PT 49; cele două poze reprezintă părţi ale aceluiaşi element de reţea, postul de transformare subteran nr. 49. Numerotarea a fost şi este foarte importantă pentru identificarea acestui element în schemele electrice şi pe teren:

 

Sau… capace de-ale Telefoanelor; mai vechi… sau și mai vechi:

T”-ul specific e inconfundabil – şi a fost folosit pînă-nspre zilele noastre, cînd Romtelecom era, încă, regie autonomă…

Sunt şi capace cu „E”, pe acelaşi design – nu multe, să fim sinceri. Şi, dacă ne uităm atent, sunt unele care au şi „T” şi „E” în acelaşi timp!

Vă las să admirați și un capac P.T.T.

Pe ce călcăm? Pe istoria noastră.

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

6 comments to Civilizaţie publică IV – pe ce călcăm? (partea a doua)

  • PaulIP

    Oare una din rigole este fotografiata pe strada Romulus, langa fostul Comisariat Militar al Sectorului 3?
    Am vizitat zona de curand, in cautare de ”material”. Ce voi face cu acel ”material” … voi spune la momentul potrivit!

  • hm

    Da, Romulus colț cu Ceauș Radu 🙂

    Avem răbdare!

  • C.D.Mocanu

    A treia rigolă a fost fotografiată pe str. Romulus la intersecţia cu str. Filibiu, vizavi de casa Cămărăşescu
    (str. Romulus nr. 77) fostă grădiniţă şi mai apoi comisariat militar. Primele două sunt fotografiate la intersecţia Romulus x Ceauş Radu.

  • Ştefan (nokia2010) (djl)

    Unul din ăla produs de “Triumph” am văzut ieri pe… Maica Domnului. Ce o fi căutând un capac de început de sec. XX pe acolo, nu ştiu. Să fi fost al C.F.R.-ului (că erau cantoane în zonă). E cam lângă staţia de tramvai “Alexandru cel Bun”, sensul spre Reînvierii/Lizeanu/Ştefan cel Mare, la vreo 5 metri de staţie.

  • hm

    Cel din articol e de sus din Dealul Mitropoliei.
    Ciudat! Ciudat cum o s-au răspândit…

Leave a Reply to PaulIP Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>