cinci-șase

Săptămîna asta atît de caniculară nu se va mai răcori cu articolele vechi publicate de-a lungul timpului. Dar nu de-asta ne-aducem aminte de ele.

Începem cu Popa Nan (e-o stradă-nspre Hala Traian); nu o să găsiţi strada Popa Nan dacă o s-o căutaţi după ce zice cîntecul: Popa Nan i-o strada-nspre Hala Traian/De la Foişor pînă-n Piaţa Vitan… Popa Nan nu-ncepe la Foişor, ci la Şcoala Iancului, care se află la o staţie de Foişor. Popa Nan nu trece pe la Hala Traian (intersectează Calea Călăraşilor la o staţie de Hala Traian, fiind paralelă cu strada Traian). Popa Nan n-ajunge la Piaţa Vitan, ci în apropiere – tot cam aşa, la vreo staţie distanţă… Ei şi? Nu-i mai frumos cîntecul aşa cum e el?

… și terminăm cu un articol mai îngrijorător – De pe dinăuntru: Ţineţi minte cum se petrecea treaba în vremea comunismului. Era important să se construiască şi să se vadă. De aceea blocurile se ridicau la stradă, iar în spatele lor rămîneau casele, vilele, străduţele vechi; nenumărate cartiere bucureştene sînt aşa. Acum se construieşte altfel; în dos, pe la spate; mergi pe stradă, pe lîngă casuţe vechi, şi te gîndeşti ce frumos au scăpat unele zone şi cît de bine arată Bucureştiul vechi, fără să ştii că Bucureştiul ăsta vechi e tot putred. Da: în timp ce citiţi asta, în spatele caselor se demolează, se unifică loturi; şi mîine răsare un mastodont ca din iarbă verde.