despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

să ne răcorim!

Bucureșteanul, apăsat din toate părțile de caniculă, s-ar duce oriunde ca să se mai răcorească, să mai simtă aerul. Sfîrșitul verii – care se-apropie – face serile mai scurte, dar la fel de violente din punct de vedere al căldurii.

Parcurile-s primele care-s asaltate…

Seara, în parcul lui Piedone”, lumea stă pînă tîrziu.

E chiar bine, aici. Să vă zic de ce.

Seara, kitsch-ul năucitor de peste zi se mai estompează. Vezi doar siluete de oameni și de-omuleți pe alei, vezi doar lumini și neoane, vezi doar aparența de bîlci, de tîrg, de roata-norocului: de nimeni-nu-pierde!

Seara, aici, totul se diluează, nu știu cum să zic. Luminile felinarelor îs chioare, groaznic de chioare, fumul se lasă printre pomi, oamenii nu-ți dai seama dacă vin ori pleacă – știți, devine, cumva, difuz, chiar interesant.

Seara, copiii-s fericiți. Lipicioși, transpirați, cu genunchii negri și mîinile dulci și jegoase. Puțin le pasă lor de primari și consilieri locali; pentru ei, să meargă la Piedone” e ca și cum l-ar aștepta pe Iepuraș.

Asta e! Uitați-i cum se bălăcesc la fîntîna cîntătoare, în noapte. Se distrează, se răcoresc, se joacă.

Uite cum un astfel de loc – un astfel de kitsch, un astfel de bîlci – este un paradis pentru mulți bucureșteni.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>