Poftim tărășenie! Numa Ieșii nu-i văzusem – pîn’ de curînd, de Sîntămărie.
Tot norodul se dusese la munte și la mare – iar noi la Iași. Cum să nu vezi capitala Moldovei, orașul care – poate – era cît pe ce să fie, odinioară, capitala Țării noastre? Căci n-am uitat că, la vremea unirii Principatelor, au fost oameni care s-au gîndit că Iașiul era aproape la fel de nimerit să le fie capitală, ca Bucureștiul. Dar – deh – Iașiul a dat Domnul, iar Bucureștiul a pus la bătaie masa și dansul; cu toate că și azi tot aici – la Iași – se dansează Hora Unirii…
Frumos oraș, Iașiul. Bine-mi pare c-am fost să-l văd, chiar și-așa, la repezeală. Căci Iașiul e-un oraș mare; nu-i ca altele, cu centru-nghesuit în mijloc pe care ți-i de-ajuns ca să-l vezi într-o zi…
Frumos oraș, Iașiul, zic – ca o poveste. Destul ți-e să-i privești așezarea, de deasupra hărții; te-ncîntă toponimia, zici că-i o poveste și-o povestire tot: Copou, Sărărie, Podu roș, Ciric, Socola, Bucium, Păcurari, Galata, Golia – și cîte nu-s, altele!
N-am avut cum vedea tot orașul, dar cît am văzut, am văzut temeinic – și cu-ncîntare.
Am găsit Iașiul la capătul unui drum lung și destul de obositor; lumea circula-n toate părțile-n ziua de sărbătoare. Bucureșteanul n-are ce face, trebuie să ia drumul Buzăului pentru a ajunge aici. Ce rușine e să nu avem o șosea bună, o autostradă, care să ne-apropie cu Moldova – acum, la mai bine de un veac și jumătate de la facerea Unirii! Am ajuns, zic, în Iași, cam greu. Lăsînd în spate Focșaniul, ori te duci în dreapta, luînd drumul Bîrladului – și mai departe al Vasluiului -, ori o ții drept, ajungînd la Iași prin Bacău și – mai apoi – Roman.
Eu… eu am luat-o cam pe la mijloc; făcînd dreapta, spre Bîrlad, de-abia după Adjud; ceea ce nu-i tocmai cea mai potrivită rută…
Dealurile Moldovei sînt minunate, dar drumul e tare, tare prost – o fi el liber, dar nu-i plăcut mașinii. La-ntoarcere am venit pe unde trebuie – adică pe Bîrlad-Tecuci-Tișița; altă mîncare de pește…
Am intrat în Iași dînd tîrcoale dealurilor ce-l păzesc; Iașiul – aidoma Romei – e-un oraș al celor șapte coline. Am coborît, și-am tot coborît dealul Buciumului și – de-odată – am pătruns în oraș.
Unde-s plopii fără soț? Unde-i Bahluiul? Unde-i Copoul? Unde-i Palatul? Unde-i bojdeuca? Unde-s Trei-Ierarhii? Unde-i, unde-i teiul poetului? Pe toate-ai căuta să le vezi.
Punînd mașina la odihnă, schimbînd hainele de peste drum, trăgînd oleacă sufletul, iacătă turistul de Iași gata să găsească tot ce căuta. Dar că – fir-ar să fie – turistul era bucureștean, așa că prima dată… trecu mallul; așa se nimeri: să fie nevoie, ca s-ajung la Palat, să-mi fac drum prin mallul cel mai frumos pe care l-am văzut în țara noastră: anume Palas.
Felul în care mallul Palas a crescut în spatele Palatului e o lecție pentru orice oraș viu, care vrea să-și păstreze și istoria, dar să fie și legat de viața de azi. Nu-i hangarul de mall pe care-l știm noi în Afi ori la Băneasa; e un spațiu desfășurat, terasat, generos și elegant, care nu apasă vechiul Palat, ci-l sprijină peste timp. Bună treabă s-a făcut aici.
Apropiindu-te de Palat, îți dai seama că-i ca un copac uscat: e-n reparații și renovare de ani buni; și încă ani buni o să mai fie. Pe dinafară, arată fain – dar e doar un șantier, văzut de-aproape. Dar o să fie gata, cîndva – sigur.
Peste drum de Palat, intri în zona pietonală recent făcută de primărie – aceea, știți, care-a-nsemnat tăierea teilor și-nlocuirea lor cu niște copăcei inepți. Păcat, păcat de moartea copacilor. Nimeni n-o să-i ierte vreodată asta, primarului Nichita – oricîte alte lucruri bune i-ar fi lui ieșind!
Doar că uiți de tei, uiți de necaz – pentru că-ți iese-n față Biserica Trei Ierahi.
Puține biserici sînt așa de frumoase ca asta. De-o vezi din stradă, e doar o altă biserică drăguță; cînd te-apropii de ea, vezi încrengătura de motive, de flori, de dungi – toate perfecte, toate cu rost, toate fără vreo crăpătură. I-am dat roată, și i-am dat roată iar – Doamne, frumoasă mai e.
După ea, nu te mai dă pe spate biserica cealaltă, cea cu Sfînta Parascheva. Și nici Golia, cu tot turnul ei care-o să rămînă-n picioare cît veacul.
Desigur, iei din nou la picior centrul Iașiului. Teatrul, Piața Unirii, Hotelul Traian, strada Lăpușneanu… Admiri traficul – da, Iașiu-i casa moldoveanului molcom, nu a celui aprig…
Încă ai ce vedea. Nu statui – că-i plin, Iașiul, de Cuzi și Eminești – ci clădiri mari și bulevarde largi și umbrite, perspective încîntătoare, deschideri generoase. Ia drumul Copoului, lasă Universitatea de-o parte (frumoasă-i!) și parcă începe să ți se clatine convingerea că Bucureștiul e cel mai cu moț oraș al nostru.
Ba chiar e nevoie doar de-o vizită la Grădina Botanică ca să te lămurești că Iașiul ține destui ași în mînecă. Păi, ce-avem noi în Cotroceni e doar un scuar, nenică! Are, Iașiul, o mîndrețe de grădină în care te poți pierde o zi-ntreagă!
Păcat că n-aveam ziua aia doar pentru asta…
Străzi umbrite, întortocheate, care se lasă-nspre fel de fel de văi misterioase – n-ai timp nici de ele, toate. Doar e liniște, e-nceput timid de toamnă; parcă te-ai pune pe-o bancă și-ai scrie o poezie și tu.
Iei și urma prietenului poetului, și te duci să-i cauți bojdeuca; încă loc unde copiii cască gura a fermecare. Pînă și cățaua din curte – Vulpița – are-un așa aer sfătos, de-ți vine să-i ceri – ei – lămuriri despre viața lui Creangă. Caprele-alea-mpăiate din poză sînt într-un parc, altundeva; doar de nu le vede David Lynch, că face-un film pe seama lor de nu mai dormi o lună-ntreagă.
Istoria mustește-n Iași. Pe strada Lăpușneanu găsești casa lui Cuza; și trebuie s-o vizitezi. E lună, înăuntru. Totul e muzeu, dar nu știu cum să zic; un muzeu dintr-ăla mai viu, nu mausoleu – ca la Peleș. Am ieșit și pe balcon, gîndindu-mă cum s-o fi simțit Domnul nostru la vremea cînd puhoaiele de oameni se strînseseră să-l vadă.
Iașiul e și simpatic, seara. Peste vară orașul – centru universitar – e cuminte. Dar nu-i cu supărare, asta; ai ce face. Ai și ce mînca, ai și unde te-opri; am găsit și bunătăți la preț pe jumătate ca-n București și timpul s-a scurs tare, tare frumos.
Ar merita Iașiul mai mult turism – ar fi cazul să facă mai mult pentru a aduce aici omul curios. Lipsesc hărți, lipsesc pînă și indicatoarele stradale; trebuie să-și găsească aerul de oraș mîndru, deschis, care are cu ce să se laude. Mie mi-a plăcut; și-am văzut că nu numai mie; și-ar fi frumos dacă tot mai multă lume ar cunoaște mai bine locul ăsta.
Nu știu ce-aș mai putea să vă zic. Iașiul nu-i distrus de actuala administrație, ci de vremurile cînd clădiri disciplinate de beton se îndeseau în centrul său vechi – clădiri comuniste, urîte, apăsătoare. Se lucrează mult în oraș – și mai e încă mult de lucru. Dar ce-i făcut, e făcut mai trainic ca la noi, aici. Uite ce lucru grozav a putut face-aici gospodarul, același Nichita care-a tăiat teii:
Uite-un trotuar care se duce atît de lin spre partea carosabilă. Fără bordură, fără diferențe de nivel de-o șchioapă; doar o rigolă discretă și-un șir de stîlpișori. La fel se poate face și pe mijlocul șoselei – uite cît de frumoasă-i viața cînd nu ești nevoit să mergi prin canioane de beton! Tramvaiele merg lin, dar tare, tare repede; șinele, mai înguste ca ale noastre, îs puse elegant în asfalt. Tramvaiele-s cam toate droaște, la fel ca și autobuzele. Transportul ieșean e mereu în faliment, dar văd că… mișcă.
De-am lua de la alţii exemplele bune, am duce-o mai bine și noi.
Şi-am duce-o sigur mai bine dacă n-am fi uitat Hora Unirii.
Minunata prezentare!!
M-a incantat armonia dintre Palatul Culturii si mall-ul Palas! Parca era desprinsa din Austria sau Germania…
Tramvaiele merg mai repede decat cele de aici datorita sinelor noi, in prezent lucrandu-se la reabilitarea catorva tronsoane.
Transportul iesean se misca, si inca bine! S-a ”innoit” cu autobuze SH, dar si cu un GT4 modernizat la Pascani! Mi-as dori din suflet insa sa pot vedea un Timis sau un V2A restaurat…
Drumul prezentat in primele 3 poze mi se pare… straniu de pustiu!
Chiar imi doream sa vizitez Iasiul in aceasta vara. Ca nu am si putut, asta e altceva…
Articolul insa m-a uns pe suflet!
P.S.: cine este David Lynch?
e reușită simbioza Palas-Palat. Nu știu, mie-mi place. S-o fi pierdut ceva, acolo? Poate. Dar a ieșit un spațiu public deschis, chiar dacă este privat. Un cîștig comunitar.
Drumul acela e gol… pentru că e cam prost. Dar peisajul e plăcut, după ce te saturi de monotonia de șes a DN2.
David Lynch… http://en.wikipedia.org/wiki/David_Lynch
Mizerabila constructia si amplasamentul noului mall, precum si diatribele reactionare gen “cladiri comuniste”; ce-i aia? Ati citit cumva Marx sau Lenin ca sa emiteti pareri? Cunoasteti arh sovietica a anilor ’20 sau cea a miscarii Bauhaus?
*mizerabile
Bahaus, țuhaus, heraus.
Avem conoștințe.
Frumos articol! Am reţinut şi două fraze:
“Ar merita Iașul mai mult turism – ar fi cazul să facă mai mult pentru a aduce aici omul curios.” şi:
“parcă începe să ți se clatine convingerea că Bucureștiul e cel mai cu moț oraș al nostru.”
Pe de altă parte, mă uit cu invidie la cât de “omenos” arată circulaţia prin oraşul moldav.
Cu toate ai dreptate, cam așa și e! Și potențialul turistic ne-exploatat, și fala clădirilor și bulevardelor, dar și… traficul molcom.
SUperb este proiectul de langa Palat! Frumos este si Palatul (mie imi place mai mult palataul din Iasi, decat ala din Bcuresti).
In ce priveste tramvaiele, daca tot s-au apucat sa modernizeze sinele au facut o greseala, trebuiau sa nu instaleze tot sine de 1m, trebuiau sa instaleze sine cu ecartament dublu (1m si 1,4m) formate din 3 sine (asa ceva am vazut in un oras din Cehia), ca astazi poate nu sunt bani pentru tramvaie noi, insa in viitor ar putea sa fie, iar tramvaiele tot se vor cumpara cu ecartament de 1m. Trebuiau si ei sa separe liniile de trafic…
Ai uitat sa pomenesti de proiectul de pietonalizare a bd. Stefan cel Mare, o actiune achivalenta cu inchiderea pentru masini a o bucata de Magheru. Deci primarul lor chir are coaie! Proiectului ii mai lipseste o linie de tramvai.
am pomenit, dar in treacat, de Stefan cel Mare; acolo s-au taiat teii aceia cu scandal. Uite ca s-a putut face un pietonal fara sa chițăie șoferimea.
Ar fi fost intersant (poate nitel cam scump, dar merita investitia, pentru viitor) să se monteze șina suplimentară pentru ecartamentul “normal”. La un moment dat chiar am crezut ca vad – din goana – trei sine, dar…. era un macaz 🙂
Am uitat sa amintesc de pasajul subteran pentru tramvaie de la Mihai Eminescu, aflat in lucru.
Una peste alta, un oras care te surprinde placut, care nu are cum sa stearga istoria si importanta sa, un oras altfel decat cele turistico-transilvanene.
Ma bucur sa aflu ca e ingrijit si sper ca excesele municipalitati se vor opri, odata cu nefericita distrugere a batranilor tei.
@hm
“Am uitat sa amintesc de pasajul subteran pentru tramvaie de la Mihai Eminescu, aflat in lucru.”
Ar fi bine sa fie pentru transportul pubilc, insa este un alt pasaj rutier. http://curierul-iasi.ro/vezi-cum-va-arata-viitorul-pasaj-subteran-din-fundatie-3335
El de fapt nu avea ce sa caute acolo, este o greseala. El de fapt va motiva traficul sa ajunga in centru. Si este interesant prin faptul ca va avea 1 banda pe sens => accidente, un asemenea pasaj rutier (modificat din unul pentru tramvaie) a fost facut unidiretional in New York, dupa un sir de accidente rutiere.
Si daca ne uitam asa in orasele de provincie, a aparut un nou trand “daca esti oras BREAZ, trebuie neaparat sa ai pasaj rutier, daca se poate in buricul targului, ca sa il vada toata lumea”. In trandul asta s-au inscris Piatra Neamt (unde pinalti si-a tras un pasaj pe langa primarie, pe un drum comunal, adica un drum care putea fi inchis pentru zona pietonala, insa nu, a vrut pasaj), Craiova (tampitul ala de Solomon a distrus centrul cu mizeria aia oribila de pasaj suprateran si a desavarsit treaba cu cel subteran, care iese direct in intersectie, de fapt ambele se varsa in aceeasi intersesctie, cretinism PURULENT).
@ADY88: la RATP, problemele financiare sunt ”sine qua non”. De-abia s-a reabilitat si cu banii aia. In legatura cu sistemul de cale de rulare: cum se pot pune macaze pe toate cele 3 sine? Nu prea vad utilitatea acestui sistem. Nu ”a secat putul” cu tramvaie pe 1000 mm, deci nu ar avea rost schimbarea ecartamentului. In plus, avand in vedere ca boghiurile de 1000 mm sunt mai inguste decat cele de 1435 (si latimea tramvaiului fiind neschimbata), rezulta ca tramvaiele de 1000 mm pot aborda curbe mai stranse decat cele de 1435 mm.
Pasajele subterane sunt utile (si pentru tramvaie, si pentru masini) pentru ca preiau fluxul mare de trafic fara sa ”spurce” foarte mult centrele oraselor (nu il vezi de la suprafata, dar isi face linistit treaba sub pamant). Cele supraterane … nici la marginea oraselor nu si-ar gasi locul (nu ma-mpac eu cu Pasajul Basarab in niciun fel, lasand la o parte ca e prost gandit d.p.d.v. al iesirilor de pe el).
inseamna ca am vazut eu aiurea, mai aveam un pic si bagam mana in foc ca e pasaj pentru tramvai.
Mai mult nu zic, am stat prea putin in Iasi ca sa inteleg mai bine situatia de pe (sub) teren…
@PaulIP
Avantajul ecartamentului dublu consta in faptul ca el permite trecerea treptata la un ecartament normal de 1,4m. De raza curbei, ai dreptate, insa nici la astea de 1,4m nu sunt chiar atat de mari razele, adica mi se pare o diferenta minima.
Referitor la macaze, totul este demult inventat https://www.google.com/maps/@50.76577,15.05716,3a,75y,281.18h,84.47t/data=!3m4!1e1!3m2!1sxRhg1NKwUCIHJg2Dx3kuFQ!2e0?hl=en-US
@PaulIP
“Pasajele subterane sunt utile (si pentru tramvaie, si pentru masini) pentru ca preiau fluxul mare de trafic fara sa ‘’spurce” foarte mult centrele oraselor (nu il vezi de la suprafata, dar isi face linistit treaba sub pamant).”
Sunt utile daca sunt facute in afara centrului, pe inele… in rest daca le faci in centru nu fac nimic alteceva cat sa motiveze lumea sa traverseze centrul cu masina, sa isi cumpere masini…. sa nu mai circule pe transportul public.
Daca vrei sa vezi o tara unde au mers pe principiul pe care l-ai emis mai sus, uita-te in SUA, acolo au facut multe pasaje, autostrazi urbane… In rezultat au obtinut niste orase incomode pentru toti (de pietoni nu mai zic ei nu existau in capurile decidentilor, aia pe masini oricum nu au loc pe megaautostrazi, in unele orase 95 de % circula pe masini si cateva procente de ultra saraci circula pe autobuze amarate), cam la asta aduce politica pasajelor in orase.
Pe de alta parte exista practica europeana, care presupune dezvoltarea transportului public. Si ce au obtinut ei in rezultat?
Niste orase superbe, prietenoase cu oamenii, verzi, frumoase, vibrante, pline de imobile istorice(in SUA din cauza automobilizarii americanii au facut pipi pe istoria sa , au demolat totul pentru hautostrazi urbane si parcari).
ADY88:aşa e cum zici!Peste tot unde am fost prin EU, în oraşele mari, grosul circulaţiei auto este preluat pe şoselele/autostrăzile de centură ;acestea sunt amenajate cum trebuie,cu mai multe benzi pe fiecare sens, aici se poate merge cu viteză mare şi sunt acele ”înţepături de acces” prin care intri/ieşi spre/dinspre diversele zone/cartiere ale oraşului…
Bucureşti-ul, după 25 de ani, nu are încă o centură funcţională de la cap la coadă!
Circulaţia prin oraş a maşinilor personale este -pe cât posibil- descurajată.Bineînţeles că la contrapartidă ai un transport public civilizat, bine pus la punct.