… pretenii mei, dizainării, lovește dîn nou. Tristețea aceea de Romanian design week s-a deshumat.
… acum, în spațiul public de la Universitate – e un țarc făcut din paleți, numit – țin’te, vere! – „Loc de joacă DYI”
Nu știu dacă ați înțeles. Atît poate dizainărul român; ăsta-i nivelul ‘mnealui; să spoiască niște bulumaci și s-agațe de ei o hîrtie, pe care să-și laude viziunea.
Folosirea paleților îi maximul pe care-l poate atinge dizainărul. Atît poate omul: mai mult, nu-i cereți.
Discuţia este mult mai amplă. În primul rând, referitor la ”deşertul” public de la Universitate, foarte bine puncta Adrian aici:
”Cand studiezi evolutia acestui spatiu (cu documente adica), cand te uiti la deciziile administrative luate de-a lungul timpului, devine clar ca ceea ce este acum acolo este o improvizatie, un lucru decis si facut pe genunchi. O terasa pentru o parcare. Mihai Viteazu nu mai este un simbol evocat printr-o opera de arta, e o bucata de bronz pe un soclu unde se poate face un grafitti.”
http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2014/08/o-evolutie-involutiva-a-pietei-universitatii/comment-page-1/#comment-30972
Aşadar, însăşi actuala înfăţişare în care a fost adusă zona Pieţei permite amenajarea de astfel de ”elucubraţii” sau altele.
de-acord, dar asta nu scuza felul in care dizainării ăștia plimbă – de vreo doi ani de zile – aceiași paleți și aceleași pietre ca pe Sfintele Moaște ale Designului Românesc.
Mai frati cauzasi,lamuriti-ma si pe mine ce este de reprezenteaza D I Y ca am mai auzitara espresiunea si nu vreau sa mor naiv.
de la neaoșul Do-It-Yourself vine!