despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Transport public: vechi capete de linii

Capetele de linii sînt locuri interesante. Odată cu extinderea reţelei de transport şi a orasului, liniile s-au întins tot mai mult. O să vedem cîteva locuri pe lîngă care azi trecem fără să ne gîndim c-acum treizeci-patruzeci de ani erau pline de oameni aşteptînd tramvaiul, autobuzul…

Tramvaie

Tramvaiul 5 întorcea pînă la începutul anilor ’80 în spatele actualei staţii de metrou Aurel Vlaicu (venind pe Calea Floreasca, nu pe Barbu Văcărescu). Dar înainte de asta, tramvaiul întorcea în Floreasca, în părculeţul din spatele actualului Spring Time.

Pînă acum 12-13 ani, un capăt de linie era la Catedrală. Tramvaiele veneau dinspre Calea Griviţei pe Theodor Aman, întorceau pe Berthelot (fostă şi Nuferilor) şi reveneau pe Budişteanu.

În Colentina, înainte ca tramvaiele să întoarcă la podul peste calea ferată spre Constanţa, tramvaiul mergea pe şoseaua Andronache, şi revenea prin strada Cornişor în şoseaua Colentina. Tot în zonă, un capăt de liniea fost la intersecţia dintre Colentina şi Andronache (a rezistat pîn-acum vreo zece ani)

Pe vremea cînd tramvaiele circulau de-a lungul Splaiului, un capăt de linie era la fostul Stăvilar Ciurel (undeva prin dreptul ştrandului de azi). Un alt capăt de linie din zonă să găsea pe strada Pascal Cristian, în spatele căminelor din Regie.

În Ferentari tramvaiele întorceau la Piaţa Ferentari pe vremea cînd linia nu fusese lungită înspre Zeţarilor.

Un capăt de linie era şi înainte de Piaţa Rahova. A rezistat pîn-aproape de zilele noastre.

Odinioară (pînă prin ’80) tramvaiele care coborau pe Mihai Bravu întorceau la Pod, la vechiul Abator, unde era şi un depou.

Prin anii ’70, tramvaie întorceau şi la Piaţa Muncii (aşa cum i se spunea atunci). Veneau pe calea Călăraşilor şi se întorceau cam pe actualul bulevard Decebal, revenind prin Agricultorilor…

Demult (să fie vreo 50 de ani de-atunci), un capăt de linie era şi la Piaţa Leul, în rondul de dinaintea intersecţei şoselelor Cotroceni şi Grozăveşti. S-a păstrat un stîlp în mijlocul rondului, de pe vremea aceea.

La fel de demult, tramvaiele întorceau în faţa Gării Obor.

Troleibuze

Demult… erau troleibuze ce întorceau la Aeroportul Băneasa. Erau troleibuze ce întorceau pe şoseaua Nordului, la intrarea dinspre Roata Mare a Parcului Herăstrău. Erau troleibuze ce veneau pe Barbu Văcărescu şi întorceau în dreptul părculeţului Verdi de astăzi (pe-atunci nu era pod rutier înspre Fabrica de Glucoză, ci doar feroviar).

În Berceni, troleibuze întorceau, prin anii ’70, la rondul dinaintea intersecţiei străzii Niţu Vasile cu bulevardul Brîncoveanu.

Pîn-acum vreo trei ani, înainte ca troleibuzelor ce merg pe şoseaua Antiaeriană să le fie prelungit traseul pînă în şoseaua Alexandriei, capătul de linie era la cimitirul din capătul şoselei Antaieriană, înainte de intersecţia cu Alexandria.

Un capăt de linie cu existenţă efemeră a fost cel de la intersecţia căii Griviţei cu calea Victoriei, folosit vreo trei ani, la sfîrşitul anilor ’90, de troleibuzele introduse pe Calea Griviţei după desfiinţarea liniilor de tramvai ce duceau la Catedrală.

Autobuze

E cel mai uşor să schimbi traseul unui autobuz – şi capătul lui. De aceea…

Cine-ar crede că Grădina Icoanei era, acum treizeci de ani, un capăt de linie – şi chiar unul mare? Ultimul autobuz a-ntors acolo prin 1991-92. Acolo întorceau, în vremurile bune, autobuze ce veneau din Titan şi Drumul Taberei…

Pîn-acum vreo zece ani, capătul autobuzelor ce veneau dinspre Drumul Taberei nu era Piaţa Romană, ci piaţa Lahovari (fostă şi Cosmonauţilor).

Foişorul de Foc a fost un capăt de linie important de asemenea, pîn-acum cinci-şase ani!

Autobuze au întors multă vreme la intersecţia dintre Drumul Sării, calea 13 Septembrie şi şoseaua Antiaeriană.

Un capăt de linie important era şi la Piaţa Sudului. Era în dreptul actualului talcioc cunoscut ca ‘la Castani’, pe calea Văcăreşti. Acolo ajungea autobuzul 131…

5 comments to Transport public: vechi capete de linii

  • era un capat de troleibuze, efemer, la drumul taberei 34. se numeau troleibuzele saizecisiunu si saizecisitrei. erau bune pentru cei care stateau pe acolo sau pe la favorit, intrucat dimineata era greu sa se poata urca intr-un mijloc de transport care venea de la valea ialomitei sau alte vai, ultra-plin.
    un alt capat de troleibuz, nouazecisiunu se afla la hasdeu. troleibuzul venea pe bulevard si se intorcea pe splai.

  • hm

    Aşa-i, şi sînt sigur c-am lăsat deoparte destule altele! De pilda, bucla de întoarcere de la Rosetti pentru troleibuzele ce veneau pe Carol dinspre Moşilor.

  • hm

    @radu:

    ‘un alt capat de troleibuz, nouazecisiunu se afla la hasdeu. troleibuzul venea pe bulevard si se intorcea pe splai’

    cînd a fost asta?
    Autobuzul 136 a făcut ceva asemănător pe la-nceputul anilor 90.

  • Anonymous

    “Capetele de linii sînt locuri interesante”
    …chiar mai mult decat atat: imi aduc aminte cu drag de o “piesa” de-a lui Mihail Sebastian – Steaua fara nume”, acolo unde trenul era pentru comuna respectiva, deschiderea catre Univers, drumul catre oras…mister si pasiune in miscare, catre o speranta iluzorie; cam asa si cu capetele de linii..copil fiind (nu cutreieram padurile precum Creanga)..dar imi faceam veacul, atras parca magnetic de tot ce insemna capul de linie:
    – locul de unde oamenii plecau dimineata mai veseli, mai tristi, in grupuri mari catre MUNCA !!!
    – tramvaiele in sine pareau venite din alta lume, rosii si frumoase, macazurile, ghereta unde se strangeau manipulantii..la o tabla..prelungita catre infinit !
    – rugamintile si “mangaierile verbale” adresate de calatorii ce aveau de semnat condica !!! catre vatmanii, ce nu se mai dadeau dusi pe traseu
    – chioscul de bilete..langa cel de inghetata..mami hai sa luam bilet neaparat !!
    – pe vremea cand Cartierul era “Micro-Cosmosul meu”, rar ieseam de acolo, iar tramvaiul era “naveta spatiala” ce ne ducea cu oamenii mari..catre ORAS..!! Deja cand treceam de Dristor…parca mergeam catre centrul Parisului…nu mai dezlipeam nasul de geam si..eram tot plin de intrebari si curiozitate..
    – chiar si acum cand trec pe langa vechile CL, “ma furnica” a amintiri si nostalgie..oare cate generatii si-au mancat nervii si semintele asteptand, cati s-au cunoscut, imprietenit, casatorit…dintr-o asteptare a unui tramvai ?
    – ma doare ca dimineata s-a mutat la orele 8.00 in loc de 6.00, nu ca n-as fi dormit si eu mai mult, dar parca mirosea altfel…iar lumea nu mergea tot timpul cu capul in pamant..s-au bobina in ureche..intr-o lume pe care NUMAI EI o mai inteleg..daca o fi ceva de inteles ?
    Am apucat/folosit tramvaiul 5 in perioada in care avea capatul la “Spring Time”..iar Calea Floreasca era doar o strada ingusta, relativ mizera, pavata doar pe alocuri ! Daca nu ma insel, insusi capatul de linie era atat de “chinuit” incat ma intrebam, cum de reusesc sa intoarca mai ales ca, sinele vechi erau aproape ingropate in pamant, zona nefiind pietruita/asfaltata ! Era varianta proasta de transport (pentru mine) atunci cand mergeam, catre sfarsitul anilor ’70..la Strandul Studentesc, saream gardul..si ma pierdeam ore in sir printre “distractii”..Trebuia deci sa traversez Floreasca, sa o iau pe Str. C-dor Eugen Botez (prin spatele Stadionului Dinamo), sa ies pe BV, cam in dreptul Kaufland de astazi (unde pe atunci, pe acea parte erau doar niste casute mizere si ceva loturi/gradini de legume ale riveranilor, arata ca o jungla urbana) si apoi sa merg de la Rossini in sus traversand sina si capatul lui 82..catre intrarea in Parc.
    “În Colentina, înainte ca tramvaiele să întoarcă la podul peste calea ferată spre Constanţa, tramvaiul mergea pe şoseaua Andronache, şi revenea prin strada Cornişor în şoseaua Colentina”
    – acolo chiar era belea mare, se sarea direct din bordei in tramvai (!)..nu m-am aventurat de multe ori, privirile celor ce asteptau..ma inghetau din prima !
    “Pe vremea cînd tramvaiele circulau de-a lungul Splaiului, un capăt de linie era la fostul Stăvilar Ciurel (undeva prin dreptul ştrandului de azi). Un alt capăt de linie din zonă să găsea pe strada Pascal Cristian, în spatele căminelor din Regie”
    – am avut (ne)placerea sa merg de vreo doua ori pe acolo cu tramvaiele 13 s-au 14 daca nu ma insel..dezolanta priveliste, camp, caini, o liniste sinistra, tramvaiul gol, miros de groapa de gunoi, etc.
    “Odinioară (pînă prin ‘80) tramvaiele care coborau pe Mihai Bravu întorceau la Pod, la vechiul Abator, unde era şi un depou”
    – mare farmec, erau acolo doua poduri, daca imi aduc bine aminte: cel de la Timpuri Noi, antebelic, pe barne de lemn si pe deasupra si usor cotit in panta, unde tramvaiele scartaiau din toate incheieturile, facandu-ma mereu sa ma intreb…daca scapam si de data asta (?)
    – podul in sine apare in unele fotografii ale Domnilor H. Oerlemans si Dan Vartanian, dupa mine avea un farmec aparte, ornamentele de feronerie, felinarele si batrana salcie de pe malul vechi (nemodernizat) ce uneori acoperea tramvaiul/podul cu coroana bogata – iti dadeau senzatia ca treci “printr-un tunel verde”..feeric !
    Capatul de linie de la Icoanei imi era tare drag si familiar, acolo intorcea linia 40, ulterior 140 ce ma ducea din Balta Alba…direct in Londra..! Parcurile Icoanei si Ioanid ca si zona in sine au fost si au ramas o boierie, fata de betoniera mea din Balta Alba, de unde veneam si unde avea CL 30, ulterior 40..apoi nimic !

  • hm

    Ce să zic? Și eu am iubit capetele de linii. Piața Scînteii a fost o lume-ntreagă pentru mine….

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>