Înapoi acasă

Cu fiecare plimbare prin ţară, ne-am mai îmbogăţit cu ceva – am văzut locuri grozave, am dat peste oameni care-au făcut lucruri de luat-aminte – şi am mîncat bunătăţi de neuitat; pentru că ţara asta e şi mai frumoasă cînd o vezi cu burta plină.

Mănăstirile Moldovei înseamnă şi ciorbă de hribi (şi ce mai ciorbă am mîncat la Văratec!), o săptămînă prin ţara Făgăraşului nu e-ntreagă fără un păstrăv în crustă (şi ce mai păstrăv am mîncat la Albota!) – dar cu ce rămîi cînd te duci la mare? Dacă te-ai lua după Radu Anton Roman, Dobrogea e plină de gusturi minunate – pe care le-ai putea găsi însă la restaurant?

Păi, o ciorbă de peşte, o saramură, o plachie, nişte hamsii proaspete – şi să nu uităm de şuberek, plăcinta grozavă ce se face pe-acolo.

Cîteva zile am lipsit; m-am reîntors cu drag în 2 Mai. Ce merită luat în seamă de-acolo?

La drum

Hai să-ncep cu o laudă. Cred că hărţile n-o să se demodeze niciodată. O hartă bună merită luată la orice drum, şi multă vreme am considerat ca cea mai detaliată hartă a ţării noastre este cea scoasă de Huber-Niculescu; asta pînă cînd AGC Busman a venit cu harta şi atlasul rutier 2009/2010: o minunăţie!

Drumul spre 2 Mai îl ştiţi cu toţii – n-ai cum să ocoleşti Constanţa, un oraş atît de murdar, plin de gropi şi de praf, încît imediat te simţi ca acasă. E greu să rătăceşti drumul prin Constanţa – trebuie doar să ai grijă să mergi pe străzile cu cele mai multe gropi. E greu să te rătăceşti – dar nu imposibil; căci se poate întîmpla să se asfalteze vreuna din străzile pe care le ştii – eu am păţit-o ca viţelul din poveste!

De azi se plăteşte traversarea podului de la Cernavoda: 100.000 vechi de maşină mică – luaţi aminte!

2 Mai… dacă-ţi place deja 2 Mai, înseamnă ca-i accepţi şi praful, străzile desfundate (singura stradă asfaltată duce-n curtea Direcţiei de Drumuri şi Poduri), lipsa trotuarelor… dacă-ţi place 2 Mai, înseamnă că ştii că e un loc cinstit, fără fiţe, fără aere, fără figuri, un loc în care altminterea te-ai putea plictisi tare de tot! Bine, Mangalia e aproape, Vama e aproape, şi mai sînt nişte locuri de văzut prin preajmă, dar în 2 Mai, în sat (2 Mai e, administrativ, un sat ce ţine de comuna Limanu) nu poţi decît să stai cu burta la soare şi să manînci. În linişte.

Mîncare în 2 Mai

În 2 Mai se manîncă bine şi destul de ieftin. Sînt locurile de tradiţie – La Pescarul Vesel, Pescăruş, La Dinamo, Fără Un Sfert – unde peştele ar trebui să fie felul principal. În timpul săptămînii se mai intîmplă să lipsească pînă şi hamsiile însă, dar în weekend găseşti de toate.

Un loc mai nou – şi bun de tot! – este Casa Margo. Acolo mergi la sigur; au o terasă mare, plină de flori şi verdeaţă, şi servirea e bună. De mîncat, încercaţi intîi salata de icre făcută de ei, încercaţi salata de vinete şi mai ales, încercaţi zacusca! Se pricep la ciorbe, însă fac ciorbă de peşte doar în weekend. Saramură, hamsii, scoici – nimic nu-i mai bun ca acolo. Iar la salata de roşii un om bun (să-i dea Dumezeu sănătate!) a presărat atîta brînză pe deasupra, încît îţi vine să mergi acolo doar pentru asta!

Găseşti un şuberek fantastic fix în centru, pe partea stîngă, la trecerea de pietoni- scrie acolo SIMIGERIE – ŞUBEREK – şi încă ceva. Fac acolo şi nişte covrigi cum nu găseşti în tot Bucureştiul (dar fac puţini odată).