Privim și azi în urmă…
… și facem și o plimbare – într-o zonă cuminte a orașului, prin cartierul Grivița: un cartier muncitoresc, dar nu o mahala. Adică un cartier cu case-tip, cu vile-tip, cu bloculeţe vechi, cu loturi mici de case.
… și mai facem încă una; să vedem – cu Ando – ce-a mai rămas din vechea platformă Pipera… care este la fel de dinamică precum în anii 70-80 şi trebuie trecut mai des pe acolo dacă vrei să ţii pasul cu schimbările!
… și ne gîndim cît de simplu e să zicem că-s copiii proști; dar ei – săracii – de la cine să ia… deșteptăciunea? O statuie nu e – repet – un nene pe un cal! O statuie e un simbol, reprezintă ceva; nenea ăla o fi fost un rege, o fi fost într-o bătălie, s-o fi preocupat să conducă o ţară spre mai bine, în vremea lui s-au descoperit lucruri, s-au construit palate, s-au schimbat idei şi concepţii!
… și luăm aminte și la felu-n care anii de domnie ai Primarului nostru actual ne-au schimbat și pe noi: … s-au creat nişte precedente – şi întotdeauna, precedentele astea sînt periculoase. Întîrzieri prea mari. Lucrări suspendate prea mult. Murdărie lăsată prea mult. Fireşte – înghiţim. Azi – o dată; mîine – iar; şi poimîine nici nu ne mai dăm seama că înghiţim. Asta e nasol.
comentarii