… iacătă, în Orăşelul Copiilor – parcul refăcut după putirinţă şi ştiinţă de Piedone – un podeţ fără nici un chichirez; nici frumos, nici urît, anonim şi… atît:
… doar că pînă şi podul ăsta şi-a găsit un grăunte de rost, un bulb de întrebuinţare: au apărut lacăte prinse de el, ca-n alte locuri unde, prin asta, doi îndrăgostiţi lasă a-nţelege că aşa vor rămîne legaţi mereu.
Luminează-mă: calul ăla e aşa proptit pe mijlocul podului ?
Tare sunt curios dacă apucă să se adune mai multe lacăte!
e prins în șuruburi și e destul de ușor. Rezistă – și podul, și calul, pe care-l călăresc toți picii din parc 🙂