Iacă-tă-ne din nou pe la muzeu, într-o sîmbătă splendidă de octombrie. Ce Soare, ce frumusețe, ce oraș drag și prietenos – zici că nu ești în București! S-o faci pe bucureșteanul… sau s-o faci pe turistul?
O făcurăm, iară – și cu folos – pe turiștii. Orașul era numai un zumzet și o bucurie. Restaurantele și terasele, pline, atrăgeau oamenii – și ce confortabil e să-ți lași bucătăria de-acasă, rece, și să lași pe alții să-ți facă treaba! Ce bine-i să-ți iei și niște prăjituri delicioase, alegînd cele mai bune cofetării din oraș! Ce bine e să privești apoi cu îngăduință, lumea, cu burta pusă la cale!
… și ce bine-i să te pui bine – după ce te-ai grijt de-ale stomacului – cu cele de minte, de suflet.
Așa am ajuns la Muzeul Colecțiilor de Artă.
Șade pe Calea Victoriei, adăpostit într-un Palat frumos, potrivit strașnic pentru tablouri și alte minunății.
Pe două etaje, condus de-un personal și discret, și amabil, și eficient, și drăguț, nici nu știi la ce să te uiți mai întîi și mai întîi. Nici nu-ți vine-a crede cîtă bogăție și cîtă risipă de frumos e-năuntru: dar trebuie văzut, ca să crezi.
Biletu-i 15 lei, dar – dacă vă pare scump – merită cu prisosință. Poți pierde (ori cîștiga) trei ceasuri aici, la muzeul ăsta; ceea ce-nseamnă că nu-i de văzut pe inima goală, și nici după o zi de flendurit prin oraș – trebuie văzut pe-ndelete.
E frumos aici, la Muzeul Colecțiilor de Artă.
comentarii