… scormonind prin arhive, detem peste un articol din ziarul „Scînteia”, apărut pe data de 17 Aprile 1987.
… cîte mai aflăm dintr-un petec de ziar, dintr-o frîntură de povestire scrisă-n cel mai de lemn limbaj!
Aflăm că în Băneasa blocurile aveau pe acoperiș panouri solare (Ceaușescu le vedea tare frumos, cînd trecea zilnic cu mașina pe șosea, prin fața lor)…
Se amintesc clădirile Institutului Apicol, într-adevăr construite într-un stil aparte, sugerînd – unele – un fagure, iar altele – un stup; așa le vedem și azi. Să nu uităm că artera nou creată înspre pasaj a tăiat în două curtea acestui institut…
Se vorbește și despre inginerul care conducea brigada de construcție: Mihai Erbașu, care avea să devină imediat după Revoluție om de afaceri în domeniu; coincidență sau nu, în cartierul nou-creat (Aviației) avea să fie fief-ul lui de afaceri…
Se vorbește și despre fabrica de pîine care se demolează zilele astea, spre gloria imobiliară și întru propășirea consumului – căci, iată, în locul ei va apărea un magazin Lidl…
Se-aduce aminte și păcătoasa barieră de pe Nordului, care pre mulți oameni grăbiți și neatenți a mai trimis pe lumea-ailaltă…
Și mai ales, se vorbește despre folosul ce-l va avea acest by-pass urban nou-creat, ce urma să ajute partea estică a orașului să se scurgă spre nord; lucru care nici azi încă nu se întîmplă cum trebuie.
Se face referire și la felul în care avea să se ducă, spre centru, traficul preluat de-aici; ajungînd spre „viitoarea arteră Mircea cel Mare” (știți că Ceaușescu, în visele lui voievodale se credea Mircea cel Bătrîn – fără să-ndrăznească nimeni să-l facă bătrîn; de-aceea voievodului i s-a schimbat numele…) Strada a ajuns, totuși, să se cheme „doar” Mircea Vodă.
Asta scria la gazetă, în 1987.
Se zvonea, pe atunci, că nea’Nicu a decis croirea acestui pod şucărit fiind că a fost nevoit, odată, să aştepte “ca tot omul” la ”păcătoasa” barieră de pe şos. Nordului…Zvonuri, bârfe…
da’ nu putea sa puna trenurile sa opreasca ELE la bariera? 🙂
De fapt, marea problemă, din câte văd, neluată în seamă nici atunci, iar acum devenită crîncenă, este intersecţia Barbu Văcărescu cu Ştefan cel Mare…Virajul maşinilor dinspre Barbu Văcărescu la stânga, spre pasajul Obor, blochează, aproape permanent, circulaţia.
Perla, Barbu Vacarescu… puncte grele.
Aceasta artera este un alt exemplu al improvizatiilor de “final de mandat” ceausist, de pe urma carora tragem din greu si astazi…
Tragem din greu si cu bulevardul Unirii, care in conformatia actuala uneste nimic (Casa Poporului) cu ceva (Piata Alba Iulia)
Nici Mircea Voda – artera despre care se vorbea in articol – nu uneste nimic, practic. Incepe din Nerva Traian (NU de la Timpuri Noi, ci dupa pod) si se infunda in Calea Calarasilor.
Nici improvizatia aceea de strapungere numita Matei Basarab, care teoretic ajuta Calea Calarasilor, mergand paralel cu ea, insa ineficient.
Desigur, s-ar putea zice: daca apuca Ceausescu sa demoleze mai mult, ar fi fost bine! S-ar fi creat legaturi bune si eficiente intre cartierele orasului! Dar nu este adevarat! Demolarile lui Ceausescu nu au imbunatatit aproape deloc nici orasul de atunci, nici orasul de acum!
Subiectul e prea “mare” si nesfarsit, din pacate. Mult ne-am batut creierii si racit gura…
https://www.simplybucharest.ro/?p=4357
Iar situatia actuala este halucinanta. Exemple? Mai clar decat capetele de linii Sf. Gheorghe si Sf. Vineri, care NU SUNT UNITE cu un traseu de tramvai!
Prin 1988-1989, mai multe hoteluri de pe litoral aveau panouri solare pentru încălzirea apei, montate pe un schelet de beton, deasupra parcărilor (care, astfel, erau şi umbrite). Nu s-au mai instalat panouri şi la alte clădiri publice, iar prin neîngrijire în timpul anilor ’90 panourile deja instalate s-au degradat.
Care era cartierul Electronicii? Aviației?