Astăzi, după inaugurarea celui de-al doilea fir al pasajului de la Abator, ne-am gîndit să scoatem, tot de prin arhive, alt articol despre pasajele rutiere bucureștene – din ziarul „Scînteia” – apărut în 1986, pe 4 Mai.
Ca de obicei, interesant – și o dovadă că de la bunele intenții de pe planșetă pînă la ce-a ieșit în realitate, e distanță mare.
Să vedem ce scrie, după ce trecem peste introducerea comunistă de rigoare.
Se lucra deja la Pasajul Mărășești, care – încă – trebuia să treacă pe sub Calea Văcărești; zic încă, fiindcă artera cu acest nume, pe segmentul dintre Timpuri Noi și Sfînta Vineri, nu mai există, fiind înlocuită de Mircea Vodă. La acea vreme se demolase deja masiv în zona aceea…
Pasajul Victoria era înfățișat ca o mare, mare realizare. Păcat că nu a ajuns niciodată să fie așa cum s-ar fi dorit. Nu s-a reușit acea „relație rutieră cu bulevardul 1 Mai”; nu are nici azi nenorocita aia de stație de tramvai – și nici legătură cu stațiile metroului (apropo, știați că inițial planul magistralei care duce la Gara de Nord prevedea ca să se sape pe sub Titulescu spre Basarab? – și că soluția actuală, pe sub Buzești-Polizu a apărut pe ultima sută de metri).
Pasajul de la Lujerului n-a ieșit cum trebuia… adică – ce mai tura-vura! – n-a fost făcut cu stații pentru tramvai; era prea scump. Fără stații de tramvai, nu poate fi vorba nici de o relație subterană cu stația de metrou adiacentă…
Pasajul Băneasa – despre care tocmai ce-am vorbit deunăzi – e și el pomenit; dar cel mai ciudat mi se pare că nu se vorbește nicidecum despre Pasajul Unirii (Anul 1848, cum s-a numit la inaugurare – după Piața 1848, cum se numea pe atunci Piața Sfîntu Gheorghe), care avea să se deschidă prin 1987. Pesemne era ceva destul de nehotărît în plan, ori un subiect prea apropiat de nesiguranța cu care înaintau lucrările la Centrul Civic – așa că articolul nu-l amintește nicidecum).
Cea mai interesantă mențiune este, desigur, cea la pasajul de sub Calea Victoriei. Foarte util, într-un fel, pentru că asigura un flux decent pe relația Dacia – Gara de Nord. Să nu uităm că această axa de circulație a fost încurajată masiv în anii ’80, prin demolările dintre Moșilor și Piața Galați, precum și prin tăierea bulevardului cel drept și larg dintre Romană și Calea Griviței. Pasajul se dovedea util pentru că-i permitea lui Ceaușescu să circule nestingherit pe Calea Victoriei, fără să mai fie nevoie să se oprească traficul pe străzile cu care făcea cruce.
Aşa e.Pasajul Unirea a fost inaugurat de Ceauşescu pe 6 iunie 1987.A fost realizat în 35 de zile.Bineînţeles că după acest efort “hei-rupistic”, au rămas destule probleme.Numai de câte ori s-a inundat după inaugurarea festivă !
Cam asa s-a intamplat si la statia de Metrou Unirii: mergea vorba ca dupa inundarea masiva, Director General al Metroului va fi numit…Ivan Patzaichin !!! Desemenea, titulara functiei nu va mai fi aceea de Director General, ci de Director…Amiral ???!!!
Ii ziceam „submarinul galben fără cai”…
@hm
Daaaaaaaaa !!!
Pe 4 mai 1986 încă se circula pe axa Nord-Sud cu autobuze (131, 331, 134 etc.) și troleibuze (dispărutele 82, 83, 94 și 95, scurtatul 87). Întreruperea masivă a transportului de suprafață în Piața Unirii și pe axa Nord-Sud avea să înceapă o săptămână mai târziu, pe 11 mai, continuând până la finele anului nefast 1986.
Detalii mai mult sau mai puțin picante despre realizarea pasajelor (inclusiv cel al Unirii) și inundația din 2-3 mai 1988 se găsesc în cartea de memorii a fostului primar general Constantin Olteanu, apărută în 2004.
Ce mai țin minte este că după realizarea pasajului a dispărut gura de acces la M1 care se găsea pe Bd. Cantemir colț cu Splaiul Unirii (blocul Sitraco/Metropol).
Cât despre Calea Văcărești, nemurită în capodopera lui I. Peltz, ea începea de la intersecția cu Str. Bărăției. Singura casă rămasă la nord de Dâmbovița cu o tăbliță amintind de tronsonul dispărut este cea de la nr. 141B, în spatele bisericii de vis-a-vis de fosta fabrică Timpuri Noi.
Senzationala idea cu pasajul ce urma sa subtraverseze Calea Victoriei, dar desigur aberanta – urma sa fie paralel, la un km in interiorul inelului central, cu Pasajul Victoriei! Bine ca nu s-a pus in practica!
Dar pacat ca nu s-a pus in practica ideea cu peroane pentru statii in Pasajul Lujerului. Dupa cum se vede, intentii bune au existat!
@bogdan71: Câte detalii interesante! Eu tare mă mir cum -pe urgia aia antibisericească – a rămas în picioare acea biserică de care pomeneşti, mai ales că este şi “la faţă”, pe tăpşanul ăla de la colţul dintre Mircea Vodă şi Nerva Traian.
@Anastasiu
“Dar pacat ca nu s-a pus in practica ideea cu peroane pentru statii in Pasajul Lujerului.”
Deacord, ar fi o statie acolo foarte utila. S-ar putea realiza si o statie intermodala de fapt (intre 41, metrou, si autobuzele si troleele de pe Iuliu Maniu.
S-ar FI putut realiza… dacă de la început se prevedea spațiu…