La-nceput au fost patru băieţi. Îi chema John, Paul, George şi Ringo. John compunea cîntece şi versuri, Paul compunea cîntece şi versuri, George compunea cîntece şi versuri – şi chiar şi Ringo compunea cîntece şi versuri. În 1967 Paul a scris un cîntec despre-o stradă din Liverpool, pe care toţi patru l-au cîntat împreună, căci împreună cîntau cel mai bine.
In Penny Lane there is a barber showing photographs
Of every head he’s had the pleasure to know
And all the people that come and go
Stop and say hello […]
Pe urmă a fost alt băiat. Îl chema Mircea, şi compunea muzică şi versuri. S-a gîndit să scrie un cîntec la fel de frumos despre o stradă din Bucureşti – şi să ştiţi că i-a reuşit.
În Popa Nan stă un barbos bătrîn şi fotograf
Puştii de pe stradă spun că e un zeu.
Ştie chiar de eşti om bun sau rău
După chipul, după chipul tău […]
Popa Nan nu este nici pe departe un cover după Penny Lane; este o pastişă, un tribut poate.
V-aţi gîndit să treceţi vreodată pe strada Popa Nan, să vedeţi dacă ceva din farmecul ei a rămas, sau – de ce nu? – dacă strada însăşi a rămas?
În primul rînd, nu o să găsiţi strada Popa Nan dacă o s-o căutaţi după ce zice cîntecul:
Popa Nan i-o strada-nspre Hala Traian
De la Foişor pînă-n Piaţa Vitan
Popa Nan nu-ncepe la Foişor, ci la Şcoala Iancului, care se află la o staţie de Foişor. Popa Nan nu trece pe la Hala Traian (intersectează Calea Călăraşilor la o staţie de Hala Traian, fiind paralelă cu strada Traian). Popa Nan n-ajunge la Piaţa Vitan, ci în apropiere – tot cam aşa, la vreo staţie distanţă… Ei şi? Nu-i mai frumos cîntecul aşa cum e el?
Deci ne-am lămurit ce-i cu strada Popa Nan: începe la Şcoala Iancului, se intersectează cu Calea Călăraşilor, mai apoi cu Matei Basarab (intersecţii unde a plătit un mic tribut sistematizărilor din anii 80) şi se înfundă undeva în dosul bulevardului Unirii, aproape de Piaţa Alba Iulia. Am zis că se înfundă, dar partea frumoasă e că strada Popa Nan e intactă! Furia demolărilor ceauşiste a cruţat-o. Vedeţi, dintotdeauna Popa Nan s-a oprit în momentul în care ajungea să-ntîlnească strada Theodor Speranţia, stradă care mai e există şi azi – e paralelă cu linia de bulevarde Decebal – Unirii; trece fix prin spatele blocurilor!
Ca să înţelegem mărimea distrugerilor şi schimbărilor, iată actuala reţea stradală, suprapusă unei hărţi de dinaintea demolărilor:
(cu roşu, sînt actualele bulevarde, iar cu galben – mai mult sau mai puţin exact – este zona demolată)
Ei, asta e treaba cu strada Popa Nan – cea de-acum; e o stradă liniştită, banală într-un sens bun, care i-a supravieţuit lui Ceauşescu şi încearcă să supravieţuiască şi acum. Au rămas case vechi, copaci bătrîni… doar că, odinioară pavată cu piatră cubică, strada e acum e asfaltată.
GENIALA suprapunerea!! Mi-ai luat-o inainte, dar ai facut-o mai bine decat as fi facut-o eu.
Numai asa putem vedea corect cat s-a demolat in anii ceausisti. Vezi ca str. Th. Sperantia e intrerupta de Pta. Alba-Iulia si e o umbra a strazii de odinioara, de fapt si str. Labirint se infunda, ea numindu-se pe un mare tronson Matei basarab, in prelungirea vechii strazi.
Ai dreptate, suprapunerea nu e intrutotul exacta, dar ma bucur ca-ti place!
Intreruperea strazii Matei Basarab dupa intersectia cu Traian e ciudata; au ramas nedemolate doua proprietati, asa ca Matei Basarab – gindit in zona ca ditai bulevardul – se infunda.
Zona e destul de aglomerata, fiind folosita ca traseu alternativ la Bd. Unirii si Cal. Calarasilor de soferii care stiu cit de cit strazile.
Foarte frumos articolul si bine scris! Mi-a placut. Daca ai fi putut posta si o poza doua cu strada nu cred ca ar fi fost rau.
Păi n-am făcut poze, deşi sînt pe-acolo cîteva case vechi ce merită!
Super articolul, felicitari! Tocmai ascultam melodia si, chiar daca stiam ca localizarea din cantec nu este exacta, ceva m-a intrigat intotdeauna: “sub o streasina-i statuia unei fete gri, sprijinind un cos cu struguri de ciment”. Asa ca m-am dus pe google stree-view, si am “parcurs” strada popa nan rapid, doar doar voi vedea fata cu pricina. N-am gasit-o, sub uenele stresini sunt bazoreliefuri dar nici o fata. E clar ca trebuie sa fie vorba tot de imaginatia artistului care a introdus “personajul” acesta in cantec. Sau… cine stie… 🙂
ha-ha, asta da temă de lucru!
… a fost sau n-a fost?
Eu zic sa-i scriem lui Mircea Vintila sa-l intrebam 🙂
îi zicem: domnu’ Baniciu… ăăă…
Nu-l chema Mircea
Numele autorului este Dorin Liviu Zaharia, unul dintre precursorii folk-ului romanesc, plecat, din pacate, prea tanar …
Dorin Liviu ZAHARIA … cautati pe youtube … nu veti gasi Popa nan, dar c veti gasi, va va cutremura …
Multumim domnule Garrigue pentru istorie. Nu-l cunosteam pe Dorin Liviu Zaharia, am aflat mai multe despre el pe wikipedia (http://ro.wikipedia.org/wiki/Dorin_Liviu_Zaharia)
Numai bine!
şi eu vă mulţumesc pentru ce ne-aţi scris. Da, habar n-aveam. Păcat.
Și niște fotogtrafii
http://artandfuntime.blogspot.ro/2014/07/la-plimbare-pe-strada-popa-nan.html
Frumoasă plimbare, mă bucur mult că ne-ați scris!
In cartea “Intre Phoenix si Le Corbusier”, arhitectul percutionist Costin Petrescu povesteste savuros perioada in care Dorin Liviu Zaharia, un pionier al rock-ului romanesc, a transpus pe romaneste marile hituri ale Beatles-ilor, inclusiv Penny Lane transformat in Popa Nan. Erau anii 60, si Zaharia era solistul vocal al unei mari si nedrept uitate formatii: Olympic’64. Petrescu fiind bateristul lor, isi aminteste multe cu lux de amanunte, si scrie ca erau niste cover-uri foarte fidele. Prin urmare, ceea ce cantau Olimpicii pe atunci, era mult mai apropiat de melodia si orchestratia Beatlesilor. In schimb, Mircea Vintila a preluat mai tarziu doar textul magistral al lui Zaharia, si a compus el o alta melodie, in stil country, si astfel a inregistrat piesa cunoscuta azi, pe discul sau din 1984. Tare ma tem ca nu s-a pastrat nicaieri vreo inregistrare cu melodia originala interpretata de Olympic’64 in perioada 1967-1970, pe muzica lui McCartney si textul lui Dorin-Liviu Zaharia.
Deci de aia nu e un cover dupa Penny Lane melodia lui Vintila, pentru ca e …alta melodie – a lui proprie (excelenta compozitie, de altfel, un mare hit). Asa ca, tribut ramane doar textul lui Dorin-Liviu Zaharia, care de altfel era frazat fidel dupa cel original al Beatlesilor – la fel ca celelalte hituri Beatles (cel putin inca 20, care apar numite in cartea lui Petrescu) si la care Zaharia facuse texte romanesti.
Mulțumim mult! Am înțeles mai multe despre cîntecul ăsta acum.
Si altceva: versurile “Popa Nan i-o strada-nspre Hala Traian / De la Foişor pînă-n Piaţa Vitan” nu sunt fanteziste cum le interpretati dvs, ci dau o localizare mai generala a strazii. Adica scrie clar INSPRE, care are sensul de CATRE, deci are acoperire perfecta. DE LA Foisor, adica de prin zona Foisorului, nu neaparat fix de la el. Doar cu Piata Vitan ne deruteaza cu acel PANA-N, cand era mai corect CATRE si atunci ar fi avut acoperire perfecta.
Păi nici noi n-am fost chiar așa tipicari cu localizarea, și chiar cred că marja luată de autor e reușită.