despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Cafegiii… la drumul mare!

scris de Ando

De la început, ca să n-avem vorbe, declar deschis că sunt fan al café-matelor, mai ales de când au apărut cele care râşnesc boabe. Nu exagerez dar, cu maxim 2 lei, am băut adesea cafea sau capucino mai gustoase decât la unele localuri “de marcă”…

Automatele astea s-au răspândit cu o vigoare – nebănuită iniţial – în cele mai diverse locuri ale oraşului: în mai toate buticurile de cartier, pe peroanele de gări şi autogări, pe holurile de spital, în foaierele cinematografelor sau la intrările în diverse instituţii publice, în pieţe sau în parcuri etc, etc.

Bucureştenii au răspuns cu frenezie provocării. Se bea cafea “automată” la toate orele şi… în toate poziţiile, dar o categorie aparte o alcătuiesc “matinalii”, cei care consumă licoarea jinduită în cele mai diverse ipostaze: sprijinind un stâlp în aşteptarea tramvaiului sau a autobuzului, în balconul sediului firmei la care lucrează – ostracizaţi fiind din cauza ţigării însoţitoare -, la volanul maşinii, sau… chiar pedalând pe bicicletă.

Pe cei mai mulţi îi înţeleg, deşi eu rămân la concepţia mea prăfuită în care cafeaua este asociată cu starea de relaxare, de contemplare, eventual de taifas cu unul sau mai mulţi parteneri. Adică trândăvie, ce s-o mai cotim!

Aşa, sorbită din mers, la traversarea zebrei, între două semafoare, parcă n-are acelaşi farmec!

Dar, asta e: nu putem face abstracţie totală de ritmul vieţii actuale şi multe tabieturi trebuie şi ele, vrând-nevrând, “updatate”.

Mai puţin îi înţeleg pe cei care – la fel ca ofuscaţii cititori despre care am scris mai demult – încearcă, musai, să-şi savureze cafeluţa prin autobuze, tramvaie sau metrou, balansându-se riscant cu paharul de plastic în mână prin aglomeraţia dimineţii, aruncând totodată, priviri dezaprobatoare celor care… culmea, au tupeul să-i atingă accidental. Deocamdată, ăştia sunt puţini.

Din păcate, cafegeala asta, volantă, “la purtător” cum s-ar zice, a îngroşat nelipsita categorie a nesimţiţilor, a celor care ţin morţiş să-şi lase petele de jeg şi zoaie în urmă şi pentru care utilizarea coşului de gunoi e ceva plictisitor, depăşit, adică… nu e trend.

7 comments to Cafegiii… la drumul mare!

  • hm

    Piața automatelor de cafea e foarte solidă. Se cîștigă binișor, majoritatea automatelor sînt la mîna a doua, cumpărate ieftin. Profitul firmei este și la un leu pe păhăruț, dar majoritatea automatelor vînd cafeaua cu un leu și cincizeci de bani. Destule chiar, cu doi lei.

    Ce nu îmi place – chiar deloc – e numărul exagerat de mare de copilandrii care își iau cafea dimineața.
    Cîtă nevoie ai în clasa a noua de cafea? Deloc…

  • Ando

    @HM: de-ale tinereţii valuri…Unora o să le treacă.

  • Mergeţi la Aeroportul Otopeni, acolo puteţi cumpăra cafea de la automat cu 8 (da, opt) lei. În 2010 era 3 lei.

    Şi prin localele ,,de firmă”, majoritatea cafelei tot la automat e făcută sau, cel mult, la cafetieră. Cafea la ibric (cu ibricul pus pe reşou sau cu fierbătorul) nu prea mai face nimeni 🙁

  • hm

    A, si dac-ar sti lumea ce apa coclita zace in aparatele de cafea, s-ar lecui de de obicei…

  • Noi avem, pe un hol, unul racordat printr-un furtun direct la reţeaua de apă curentă 🙂

  • hm

    ăsta da, noroc. Și dacă-i și la un leu, e și mai bine 🙂

  • 1,5 lei. Da’ cea mai bună cafea e aia făcută în birou… după preferinţe, se face cu apă de la robinet, cu La Fântâna la 19 litri sau cu Dorna Izvorul Alb (fiecare coleg cu gusturile lui). Se fierbe apa la ibricul electric, se pune cafea Jakobs roşu, verde sau Tchibo (după preferinţe) în cană şi se toarnă apa fiartă anterior. Avantajul e că te costă mai puţin şi poţi bea câtă vrei, când vrei, fără să ieşi din birou.

Leave a Reply to Ando Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>