Vedem azi, din nou, cum Biserica ar putea să intre, eficient, în 2.0:
– Săru’mîna, părinte, făcusem şi noi o rezervare pe site, pentru slujbă… două locuri…
– Taică, nu mai avem locuri decît în spate, în picioare… N-aţi citit în SMS-ul de confirmare că trebuie să veniţi cu juma’ de oră-nainte de-nceperea slujbei?
– Nu-i nimica, părinte, stăm şi-n picioare…
– Bine, taică… serviţi ceva de la măicuţe înainte?
– Două prescuri, vă rog!
– Deci două prescuri… Ceva de băut la ele nu doriţi? O cană de aghiasmă?
– Da, o cană e bine, mulţumim frumos!
– Mică, medie, mare?
Ne-ntrebăm dacă, pe undeva, nu-i prea multă afumătură-n orașul nostru…
Și ne dăm cu părerea – iar și iar – despre cum ar trebui și ar putea fi transportul public, ca să ne ajute cu adevărat… Transportul nostru public nu e gîndit în favoarea cetăţeanului. E un transport public care te obligă să mergi pe jos. Civilizaţia înseamnă să poţi merge pe jos, dacă ai chef. Civilizaţia nu înseamnă să fii nevoit să mergi pe jos.
La ce bun să faci un centru mai pietonal, dacă nu poţi ajunge în el repede? La ce bun să faci un centru pietonal dacă nu poţi să-l străbaţi cu autobuzul, dacă te dor picioarele, dacă e vremea urîtă sau dacă ai peste 60 de ani? E normal să nu ai cum să ajungi direct din cartierul tău în Unirii, în Romană, la Universitate? E frumos să ai un centru frumos, dar oamenii nu locuiesc în centru: oamenii locuiesc în cartiere. Să aducem oamenii în centru mai întîi, şi să-i aducem repede, confortabil, decent! E frumos să ai un centru frumos, dar oamenii au tendinţa să ocolească centrul, sau să-l taie în mare grabă; e dreptul lor şi trebuie să le uşurezi drumul.
comentarii