despre Cișmigiu – părculețul nostru cu care ne mîndrim cel mai tare – avem nenumărate lucruri de povestit. Are părți minunate. Și are părți care te fac să te iei cu mîinile de cap – pentru că sunt batjocorite constant de cei care-ar trebui să păstreze Cișmigiul așa cum e – anume, monument istoric…
Iată ce se vede din stradă – din Bulevard – cînd te uiți la Cișmigiu; un gard încîntător, o operă de artă de pe vremea cînd ce se făcea pentru public se făcea frumos, trainic, cu gust: să rămînă mărturie și peste ani.
Iată gardul…
Priviți-l! Brîul este măcinat de vreme. Ornamentele sînt rupte, distruse. Stîlpii sînt înlocuiți cu țevi care-au ruginit. Vopseaua a fost împrăștiată peste tot, în silă.
Sărmanul gard! Ți-e milă să-l privești de-aproape.
Iată și intrarea-n parc… Ornamentele stau să cadă. Porțile sînt încremenite în rugina vremii. Gunoaiele domnesc peste tot.
Făceți ceva cu gardul ăsta, măgarilor.
Măgarul Negoiţă răspunde turnând beton peste spaţiile verzi când i se cere să facă ceva.
Măgarul ar trebui sa pască, nu sa betoneze iarba, dom’le….
Mi-e groaza ca intr-o zi o sa vina un binevoitor si o sa le inlocuiasca cu niste garduri ‘noi si frumoase’…
si-asa de bine trag astea de-acum la cantar, la fier vechi…
Avem noroc că e în sectorul 5…
Dacă era în sectorul 3, îi trăgea Neoiţă 3 rânduri de garduri, 4 de borduri şi nişte pietre de pavaj printre copaci. Dacă era în 6, intrau cu tractorul în el şi băgau tot parcul în ,,renovare” vreo câţiva ani, după modelul Moghioroş.
Vanghele n-are treabă cu Cișmigiul, la fel cum n-are nici cu Izvorul; ele țin de Primăria Generală.