Multă vreme, cînd ziceam „Autostrada”, ne gîndeam doar la Bucureşti-Piteşti. Multă – prea multă vreme; pentru că după mai bine de 40 de ani de la inaugurarea Autostrăzii, n-avem decît… decît… decît… mai merită să le numărăm? … pe degetele de la o mînă?
Din păcate, nici numărul autostrăzilor nu s-a mărit aşa cum trebuia; şi nici comportamentul omului pe autostradă nu s-a îmbunătăţit.
Zic asta, pentru că – în „România Liberă” din 17 Noiembrie 1972 – Simion Pop publica un articol despre proaspăta Autostradă a vremii, din care vedem că… toate-s vechi şi nouă toate!
Citiţi bine vorbele scriitorului din 1972: „o autostradă astfel concepută devine o bestie setoasă de sînge”…
Păi și Miliția ce păzea?!? Oricum, slobod la gură condeierul…
Las’că vine și un articolaș de Victor Beda – pentru cine-l mai ține minte…
@Beranger:păi, miliţia era un fel de…poliţie. Sau o fi invers ? 🙂
Daca stiau aia ce scriau articolele alea ca astazi in mass-media si intre politicieni, cuvantul “autostrada” este ce mai popular. Nu esti jurnalist daca nu zici ceva de autostrada, la fel este si la politicieni. Nu de mirare ca propaganda a juns pana in cele mai adnci celule ale societatii romanesti.
PS Imi aduc aminte de filmele facute de studioul GM, pentru promovarea autostrazilor, unde apareau profesoare virgine, si explicau norodului despre importanta ca autostrada sa treaca prin centrul orasului. Timpul trece, iar propaganda ramane.