despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

binișor împreună

… unul dintre cele mai proaste lucruri despre viața în acest oraș este tentația de-a deveni mitocan. Începe tipitil; întîi devii Mitică, apoi miticismul ăsta nu-ți mai e de-ajuns: se transformă în altceva, mai nociv, mai greu de dezbărat: în mitocănie.

Ni se dau mii și mii de cazuri de oameni pe care Bucureștiul i-a schimbat, i-a stricat. Se dă vina pe anii în care s-a construit omul cel nou, societatea cea nouă, ani în care bunul om venit de la țară, dînd de viața liberă și permisivă din marele oraș, a lăsat de-o parte și bun-simț, și bună-creștere, și a devenit un orășean murdar, hoțoman și fără caracter.

Însă acest proces continuă; nu s-a oprit. Și azi, tentația provincialului de-a ajunge în București și de-a fi unul de-al locului îl face să se poarte ca noi, se zice.

Iar imaginea noastră printre restul românilor este proastă, desigur. Cine nu știe că sîntem răi, mitocani, că înjurăm, scuipăm, aruncăm gunoaie pe jos și că trăim într-o grabă neoprită?

Așa sîntem, probabil – ce s-o mai dăm cotită.

Nu mi-a plăcut niciodată acela care priveşte de sus pe cel care nu-i bucureștean; fiindcă cei mai mulți dintre noi nu sîntem bucureșteni din negura timpurilor. Bucureștenii sînt – și-i grozav asta – toți oamenii născuți, veniți, crescuți, primiți, fugiți aici.

Sîntem împreună în orașul nostru – oraș pe care nici nu-l iubim și nici nu vrem s-o facem; oraș pe care nu-l înțelegem și nici nu vrem s-o facem; oraș pe care însă nu vrem să recunoaștem că nu-l putem lăsa…

Doar că faptul e fapt; are Bucureștiul ăsta ceva în aer care te-ndeamnă să lași, uneori, garda jos: să-ți înjuri aproapele; să vezi cum e să-i iei fața; să simți cum e cînd îți găsești dreptatea urlînd.

Dar nu-i dracul ăsta bucureștean atît de negru – nu toți rămînem așa; altminterea am ajunge să ne dăm în cap pe stradă cu toții. Cu toată tentația de-a deveni mitocani, nu devenim niciodată nici cu toții, nici pe de-a-ntregul, nici pentru totdeauna mitocani – cumva ajungem să trăim binișor împreună aici, în București.

Păcat că nu asta e eticheta Bucureștiului – deși ar trebui.

6 comments to binișor împreună

  • Dacă rezişti la traficul din Bucureşti, rezişti aproape oriunde (nu garantez, totuşi, pentru Reşiţa, acolo am întâlnit şoferi de 100 de ori mai nesimţiţi… la o trecere de pietoni pe un drum cu 3 benzi de sens, au făcut 3 maşini testul elanului cu mine pe post de jalon). Chiar dacă eşti de un calm enervant în trafic (cum mi-a zis mie poliţistul la examen), ajungi rapid să îţi bagi şi să îţi scoţi… dar cea mai mare satisfacţie o ai când, la următorul semafor, îl ajungi din urmă şi îl depăşeşti absolut legal pe dobitocul care a mers înainte de pe banda de dreapta cu o intersecţie mai devreme şi care era să te bage sub duba de pe banda 3 (o satisfacţie şi mai mare o ai dacă tâmpitul intră în stâlp că nu îl laşi să îţi ia faţa… ştiu cazuri de idioţi care mergeau înainte de pe banda de dreapta/stânga şi nu au fost lăsaţi să intre în rând, aşa că au intrat în stâlp; astea sunt momente când uiţi şi de conduita preventivă şi de sănătatea nefericitului de la volan, pentru că ştii că individul şi-a făcut-o cu mâna lui şi că, într-un fel, o merita, iar după ce îşi va reveni şi-şi va repara maşina, sigur se va gândi de 10 ori înainte să facă genul ăsta de manevre, cu excepţia cazului când la volan e un puşcaş marin american, vreun fiu de judecător/parlamentar, vreo beizadea sau Lucescu).

    Poţi să nu iubeşti Bucureştiul?

  • hm

    La ultima întrebare… poți!

  • Ando

    Eu zic să nu ne cantonăm, neapărat, în zona traficului… Sincer, în spiritul general al articolului, vă recomand să citiţi câte ceva de aici: “Oraşul meu, Bucureşti”

    http://www.agerpres.ro/cultura/2014/09/30/proiectul-orasul-meu-bucuresti-la-final-11-34-15

    Şi-au dat cu părerea despre oraş (la împlinirea celor 555 de ani)
    mai mulţi, dar mie mi s-au părut deosebite cele spuse de :

    C.T.Popescu, Mircea Cărtărescu, Eugen Cristea, Stelian Tănase, Dan C. Mihăilescu, Irina Margareta Nistor, Cristian Gațu, Maia Morgenstern, Florin Iaru, Zamfir Dumitrescu, Mirabela Dauer, Corina Chiriac, Dan Grigore.
    Vă spun eu: e o lectură interesantă, aveţi de unde alege !

  • hm

    partea frumoasă în Bucureşti e că-n zilele lui bune e… e foarte plăcut să fii aici.

  • cata

    Bucurestiul este oglinda fidela a locuitorilor sai , cu bune si rele ,locuitori pe care ii influenteaza in comportamentul lor si care la randul lor il influenteaza in cum arata , in imaginea sa. In general este un oras obositor , stresant , zgomotos ,murdar , mitocan ,ilogic ,toate chestii care te resping dar care are si locurile sale mai putine ce-i drept care te incanta , te linistesc , te binedispun uneori . Cert este ca dupa ce pleci din el o saptamana , fugind ca din pusca ,abia astepti sa te intorci si sa te reintegrezi cat mai repede in nebunia asta .Iti lipseste . Spun astea fiind un modest bucurestean de 50 de ani , la a treia generatie nascuta in orasul asta ,coincidenta facand ca inceputul sa fie exact acum o suta de ani . Si spun ca ma simt bine ca bucurestean , cu minusurile si plusurile sale . Aferim vecine !

  • hm

    Și ASTA e marca Bucureștiului: că nu putem fără el, fir-ar să fie!!!!

Leave a Reply to hm Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>