Pe 19 Ianuarie ’66, apărea în „România Liberă” un articol despre noile automate de bagaje din Gara de Nord; un lucru cu adevărat civilizat, modern şi necesar.
Cine ştie cît or fi ţinut. Nu le-am prins niciodată, eu…
Rămînem în domeniul automatelor; şi-n tot anii aceia, ani în care ideile moderne prindeau uşor în ţara noastră. Pe 30 Mai 1968 citim despre automate de vînzare a mărunţişurilor, importate din Italia (şi azi, majoritatea automatelor de cafea, dulciuri şi sandvişuri tot de-acolo vin):
Minunea a durat însă nu trei zile, ci vreo trei luni, probabil; dovadă că pe 10 Decembrie, în acelaşi an, „Scînteia” ne arăta, aşa, mai cotit… că nu mai mergeau.
Singurele automate publice care au rămas în funcţiune aproape de anii ’80 au fost cele de parcare.
A trecut un sfert de secol de-atunci, dar Bucureştiul n-are nici azi vreun automat public. De ce să montăm aşa ceva cînd Istoria însăşi ne-nvaţă că nu merită?
Nu uita dozatorul automat de bere de la berăria aflată la parterul blocului Aro, lângă cinematograful Patria.
Plăteai la casă, primeai o fisă, luai o halbă goală, mergeai la automat, aşezai halba în locul cuvenit, introduceai fisa şi gata berea. Aveau şi produse de patiserie foarte bune care mergeau cu berea. La început era civilizat, comod şi rapid. În timp, berăria s-a transformat într-o bombă şi intrai acolo doar când soarele te pălea şi devenea necesară o hidratare rapidă.
Țin minte „bomba”! Așa am și prins-o : ca bombă.
Berea era așa de îndoită cu apă că te răcorea foarte eficient 🙂
Dar automatul… Nu știam de el.
Singurele automate publice care au rămas în funcţiune aproape de anii ‘80 au fost cele de parcare.
—
🙂 Ai uitat de cântarul din Cişmigiu! 🙂
hai ca mai erau si prin restul orasului cateva, la fel de exacte in a da greutatea probabila.
Cantarul din Cismigiu este amintire, nu?
nu, mai sunt doua, albastre. Dar nu sunt modelul intalnit pe strazile orasului prin anii 80 – modelul acela a disparut complet, demuuuult…
@C.D. Mocanu
“dozatorul automat de bere de la berăria aflată la parterul blocului Aro, lângă cinematograful Patria” – era o adevarata senzatie in anii ’70 spre sfarsit…
“plăteai la casă, primeai o fisă, luai o halbă goală, mergeai la automat, aşezai halba în locul cuvenit, introduceai fisa şi gata berea.
Absolout adevarat ! Din cate imi aduc aminte, cum intrai, in fata era micul bar si celebrul “expressor” de cafea, in stanga, linia de “impine tava” iar undeva pe peretele opus liniei…celebrul automat !
Va citez: “aveau şi produse de patiserie foarte bune care mergeau cu berea. La început era civilizat, comod şi rapid. În timp, berăria s-a transformat într-o bombă şi intrai acolo doar când soarele te pălea şi devenea necesară o hidratare rapidă” Absolu de acord ! Am prins inca vremea cand, dupa un film bun la Patria..manacam la vecinul..”Lacto-Bar”..Inca pana prin 1980, se putea chiar “manca”, ulterior si foarte adevarat…se reprofilasera pe pateuri..cu adevarat foarte bune !
@PaulIP: despre cântarele din Cişmigiu, merită citite şi articolele
de aici:
http://libersaspun.3netmedia.ro/rezumate/din-bucurestiul-de-altadata-istoria-cantarelor-automate-din-gradina-cismigiu/
http://art-historia.blogspot.ro/2010/05/ultimul-cantar-interbelic.html