despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Plimbări în Bucureşti I

Am promis acu’ vreo lună c-o să vă iau la plimbare prin oraş, lucru care nu-i uşor. Mă gîndeam să v-arăt locuri frumoase şi mi-am dat seama că – încă! – sînt destule; dar şi că mult din frumesţea lor s-a pierdut în ultimii ani.

Prima plimbare n-o să fie foarte lungă, pentru că nu prea mai sîntem obişuiţi să mergem pe jos zilele astea…

Între Ştefan Cel Mare şi Dacia: o felie veche de oraş

O să batem străzile cuprinse între şoseaua Ştefan Cel Mare, calea Moşilor, strada Eminescu-bulevardul Dacia şi calea Dorobanţilor.

Aş zice că vremea de-acuma e minunată pentru o plimbare pe-acolo; e cald – dar nu-i caniculă; începe să miroas-a toamnă pe la colţuri; şi-aş mai zice că-i o plimbare de făcut în orele dimineţii, cînd pisicile dorm la soare…

Începeţi, să zicem, de la Obor: mergeţi pe Moşilor, şi faceţi dreapta pe Făinari, pe care să mergeţi niţel, intrînd apoi pe Episcopul Radu (fostă Timişoarei, şi mai demult Birjarilor).

Să ştiţi că multe străzi din partea asta de oraş au nume de ocupaţii: Dogarilor, Fierarilor, Făinari, Viesparilor, Tunari, Măcelari, Precupeţii Vechi, Docherilor…

Pe Episcopul Radu, după intersecţia cu Ardeleni, găsiţi casa asta:

Citisem că era casa unui fierar, care, spre cinstea meseriei şi măiestriei sale îşi urcase pe acoperiş cavalerul în armură ce ţinea ciocanul în mînă; c-o fi adevărat sau nu, nu ştiu – dar e o poveste frumoasă!

De-acum înainte, vă las singuri: plimbaţi-vă în linişte. Luaţi-o pe Ardeleni, cotiţi pe Precupeţii Vechi, intraţi pe Toamnei… străzile sînt largi şi cei care stau acolo destul de pitoreşti. Mai găsiţi destui care-şi varsă găleata cu zoaie-n rigola din faţa casei şi care-şi întind covoarele la uscat pe garduri!

Cît de curînd, veţi ajunge în strada Viitorului, pe care o veţi traversa repede, caci se află în reparaţii. Pe vremuri, aproape de intersecţia cu Mihai Eminescu, era o făbricuţă de pîine. A rezistat pîn-aproape de zilele noastre; acum acolo se va construi un bloc…

Aţi ajuns în altă felie de tort, ca să zic aşa, cea mărginită de străzile Viitorului şi Vasile Lascăr, unde o să vă plimbaţi pe străzi ca Radu de la Afumaţi, Badea Cîrţan, Răsuri, Despot Vodă ori Busolei.

Pe Vasile Lascăr au trecut, pînă prin 80, tramvaie – iar în capăt, acolo unde e acum complexul Anador era un depou…

O altă felie de tort e cuprinsă de străzile Vasile Lascăr şi Tunari; aici străzile sînt mai întortocheate, mai înguste, mai umbrite – şi le cheamă Icoanei (ajunge pîn-aici!), Răspîntiilor, Fierari, Fecioarei, Dogarilor.

La intersecţia străzii Tunari cu Eminescu e şi o benzinărie veche. Strada Tunari e şi ea în reparaţii acum.

E un moment bun să ieşiţi în bulevardul Dacia, şi să-l luaţi la pas înspre Polonă; cu vilele vechi, în care s-au mutat în anii comunismului ambasade (să tot mai fi rămas şi-acum vreo patru-cinci) e unul dintre cele mai frumoase bulevarde ale noastre, şi mai ales, tare plăcut de străbătut dimineaţa!

Probabil c-aţi obosit deja, şi multe de văzut nu prea mai sînt între Tunari şi calea Dorobanţilor; străzile devin tot mai aglomerate, căci şoferii le folosesc pentru a ocoli traficul de pe Polonă, larma oraşului tot mai mare…

Pe strada Aurel Vlaicu însă am găsit un indicator stradal de demult:

În 1911 strada se chema Ţăranilor, dar în 1926 (aşa zic hărţile de-atunci!) deja luase numele aviatorului – mort în 1913.

Păi… cam gata. Ne-am plimbat destul – mai mult de o oră şi jumătate nu durează! – şi n-am văzut nimic spectaculos; şi asta-i şi partea frumoasă. Sînt străzi vechi, liniştite, cu case vechi, unele frumoase, cu încă puţine urîţenii arhitecturale contemporane. Sînt străzi pe care stau şi oameni săraci, şi oameni murdari – străzi vii, dar nu stridente.

Şi da, Bucureştiul e aici, şi pe străzile astea.

10 comments to Plimbări în Bucureşti I

  • Herodot

    Primul articol din seria mult asteptata! Felicitari.
    Interesant pentru mine este faptul ca mentionezi si sectorul cuprins intre Tunari, hai fie Viitorului, si Mosilor pe care nu l-am vizitat, recunosc, decat atunci cand treceam cu tramvaiul 16, deoarece zona nu inspira prea multa incredere pentru o plimbarica :D. De cealalta zona din stanga strazii Viitorului se imbunatatesc semnificativ lucurile, intradevar.
    Vad ca te-ai oprit fix la bulevardul Dacia catre sud ca ma intrebam de ce nu ai mentionat parcul Ion Voicu si modestele case din juru-i, dar presupun ca va face parte din urmatoarea bucata a “puzzle-ului”; nu doresc a-ti strica suprizele pe care ni le pregatesti cu traseul. Asteptam cuminti the sequel :D.

  • hm

    Ei, Herodot, e greu să te urneşti!
    E frumos şi între Moşilor şi Viitorului; am recomandat locul ca o plimbare de dimineaţă pentru că atunci lumea de-acolo e mai liniştită…
    Partea sudică a bulevardului Dacia – cu părculeţele Ioanid şi Icoanei – e cu totul altă mîncare de peşte, aşa că plimbarea pe-acolo e oleac’ mai simandicoasă, şi da, o să trecem şi pe-acolo.

  • radu

    casa cu omul in armura a fost a lui alexandru dimitriu, un ieseano-bucurestean care s-a ocupat de ornamente metalice si acoperisuri- vezi si primaria sectorului 1 sau palatul culturii din iasi

  • hm

    @radu: aşa e, mulţumesc!
    Între timp am aflat că Alexandru Dimitriu ăsta a făcut şi vulturul şi cupola vechiului Palat al Parlamentului din Dealul Mitropoliei şi cupola Ateneului!

  • Ok, notat, si la toamna sigur fac si eu plimbarea asta 🙂

  • Nu am ajuns chiar pe toate stradutele astea, dar o sa merg special sa fac o poza acelui cavaler in armura 🙂

    O observatiune: Strada “Viitorului”, cum ii spune azi, se numea, in interbelic, simplu: strada Viitor (nu “a Viitorului”, nu cred ca e implicatia asta). Bineinteles, denumirea s-a perpetuat in forma incorecta.

  • hm

    … şi actuala stradă Fierarilor se numea atunci, simplu, Fierari.
    Cavalerul acela rezistă bine, încă. Ar fi păcat să dispară cîndva, odată cu renovarea (necesară!) a casei!

  • Daca nu ma insel fierarul inca traieste. Povestea o gasiti pe net cu imagini. Cica omul e primitor. Bati, intri si ti se deschide. Te lasa sa faci poze la cavaler. Raidene, daca o sa te duci la pozat si te ia cineva la alergat sa stii ca nu e vina mea, eu asa am citit, ca sunt primitori.
    Cea mai frumoasa strada din zona aia, si as zice si din Bucuresti, este Dumbrava Rosie. O sa povestim si despre ea. Imagini mai slabut ca nu e voie.

  • hm

    @Stefan: Alexandru Dimitriu s-a născut în 1871, asta am găsit despre el – deci e mort de mult… Urmaşii lui poate au păstrat ceva din tainele meseriei.
    Dumbrava Roşie e o stradă splendidă, dar sînt şi acolo ambasade – n-ai cum să faci poze, adevărat!

  • Oprisan

    Zona asta e plina de tigani .Asta am vazut eu cand am mers de pe Dacia inspre Obor pe Viitorului.Zona e linistita,centrala,dar trista.Reprezinta periferia orasului vechi, cel ce se termina la Inelul 1 .

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>