Mergem în buricul tîrgului, cum se zice: în Piața Romană – cea cîntată de Nicu Alifantis… Din păcate, aici avem două clădiri care ar merita mult mai mult – cele de la numărul 1 și numărul 7.
Fotografiile ne sînt trimis de domnul Alexandru Bodea, căruia îi mulțumim – iar pe voi vă rugăm să-i urmăriți blogul!
La numărul 1 avem casa Nicolae Petrașcu, pe colțul străzii Mendeleev:
Casa șade în paragină, dar încă nu arată într-atît de rău ca cealaltă – cea de la numărul 7; scăpată de demolare, dar lăsată în bine-cunoscuta delăsare bucureșteană:
Puteți găsi detalii despre această casă la Alexandru Bodea și la Romulus Cristea.
Am citit in presa acum ceva timp ca minunabilul rector de la ASE ar fi voit sa demoleze casa de la numarul 7 pentru a inchide frontul. Pai daca asta e reactia unui om care in principiu ar trebui sa fie un intelectual ce pretentie sa mai ai de la un om simplu de pe strada?
poate era un om aplecat mai mult… spre cifre, ca sa zic asa…
Când s-a construit clădirea ASE-ului? De ce nu au demolat atunci casa de lângă ea (că bănuiesc că nu e mai nouă casa decât ASE-ul)?
Pe de altă parte, ASE-ul deja e una dintre cele mai mari universităţi din ţară, nu ştiu dacă nu cumva în alea 2 – 3 clădiri de acolo se înghesuie mai mulţi studenţi decât în Politehnica. Şi mereu e bătaie mare, au locuri multe şi la taxă… poate de aia şi vor spaţiu mai mult. Deşi, dacă stăm să privim piaţa muncii, e plină de economişti (şi economiste… că doar ASEul e celebru pentru ele).
Academia de Studii Economice, Piaţa Romană 6, arh. Grigore Cerchez şi Edmond van Saanen – Algi, 1922-1926