despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

cinci-șase

vedem cu amărăciune că de patru ani încoace nu s-a schimbat nimica în bine în ceea ce privește RATB.

  • este o regie autonomă – şi municipalitatea preferă aşa. Logic, planurile de dezvoltare ale oraşului trebuie susţinute de planuri de transport. Dar cum primăria nu are un plan de dezvoltare, nu impune RATB înfiinţarea de trasee şi construirea de linii.
  • este o entitate foarte vagă – este împărţită în sedii şi direcţii care nu au de-a face unele cu altele, ba chiar îşi pun beţe-n roate. Transportul electric are o exploatare, autobuzele au altă exploatare. Autobazele şi depourile sînt, în realitate, de capul lor. Fiecare deserveşte doar anumite linii, şi Doamne-fereşte să trimită la nevoie vreun amărît de autobuz pe linia altuia!
  • RATB nu centralizează şi nu analizează datele strînse din citirea cardurilor. RATB are o idee despre cîţi oameni duce de colo-colo, dar în realitate, nu ştie sigur (nu că, dacă ar şti, ar conta la ceva).
Tot de-acum patru ani vedem că… toate-s vechi, deși noi par toate. E o plăcere să te uiţi peste planul de sistematizare a Bucureştiului din 1935. Nu vreau să-l comentez şi eu prea mult; vedeţi numai cîte artere de legătură erau proiectate. Vedeţi şi că planul acela a fost folosit şi de comuniştii vechi, şi de ceauşişti – ba chiar şi de cei de azi. E greu să nu te foloseşti de el, fiindcă e prea bine făcut. Nu vreau să zic că dacă s-ar fi tăiat toate străzile planificate în 1935 am fi trăit azi într-un oraş mai  bun, mai frumos. Vreau să zic că planul din 1935 era coerent, curajos şi gîndit pentru viitor. Era un plan care ar fi însemnat distrugeri de clădiri şi străzi frumoase, şi cred că şi-n vremea aceea erau oameni care spuneau că nu merită.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>