Revin asupra subiectului legat de viețuirea noastră comună în oraș.
Anume – de relațiile ce iau naștere în cartiere.
Știți – odată cu ridicarea marilor cartiere de locuit bucureștene s-a spus că relațiile între oameni s-au distrus. Vechile comunități, cu obiceiuri, legi nescrise, cunoașteri și încrederi construite în zeci de ani de conviețuire s-au pierdut.
Cu toate astea – timpul trecînd – și în aceste cartiere s-au reconstruit relațiile de comunitate; pentru că e-n firea omului să-și dorească, cumva, asta. Dar asta a durat ani!
De-aceea, Drumul Taberei ori Balta Albă aveau (și au încă!) altă atmosferă decît alte cartiere apărute mai tîrziu.
Iată, însă, Bucureștiul luînd-o iar de la zero: pentru că de zece ani buni încoace au apărut cartiere noi; pîlcuri de blocuri unde oamenii s-au mutat treptat, cartiere de case unde vecinii s-au tras unul pe celălalt…
Privind un pic la ce se întîmplă pe aceste cîmpuri unde s-a întins azi noul București, vedem că a fost într-adevăr o goană după un pămînt al făgăduinței – ceea ce presupune să fii primul, să-ți marchezi teritoriul, să-ți aperi agoniseala și să te lupți ca să fie mai bine…
Ce nu s-a petrecut încă în aceste noi pămînturi bucureștene este desigur nașterea relațiilor de vecinătate.
Da – e devreme; dar e și greu să devii vecin și să transformi un așezare umană nouă în comunitate cînd există lucruri multe discordante.
Da – și să le vedem. Să vedem că nu toți cei care s-au mutat într-un bloc nou au plătit aceiași bani; unii au cumpărat cînd era scump, alții au prins oferte bune cînd piața scăzuse tare de tot. Cei care și-au luat pămînt au trecut prin aceeași stare; și nici prețurile la ridicarea unei case n-au fost mereu aceleași.
Sigur – cînd știi că tu ai venit primul într-un loc și te-ai luptat să tragi și curent, să pavezi și-un drum și-l vezi pe vecinul tău venind după doi ani și luînd de-a gata toate astea, cum să nu-l invidiezi? E omenește.
Vecinii încă nu-s vecini; în aceste noi cartiere oamenii sînt un pic speriați. Speriați de viitor; de ratele pe 25 de ani, de evoluția francului elvețian – oamenii ăștia încă nu au disponibilitatea de a se uni.
Mai e și frica; frica de altul mai tare; frica de vecinul care-și va muta gardul c-o palmă mai în pămîntul tău; frica să-și facă cineva un bloc peste casa ta și să-ți ia toată lumina…
Mereu atîrnă întrebări: „am făcut bine?” – că am ales să mă mut aici, că poate altundeva era mai bine; sau „oare casa asta chiar e bine construită?” – întrebări, care în esență pot fi rezumate în… „a meritat?”…
Mai e și lipsa elementelor care fac comunitatatea, comunitate. Școala, dispensarul, biserica. Oamenii încep să socializeze după o vreme, cînd își duc copiii în parc, la școală, la doctor, cînd babele se duc la biserică; dac-aș glumi un pic, aș spune că aceste noi cartiere se vor închega cînd vor avea babele lor.
Vecinii nu vor fi NICIODATA vecini in astfel de saivane de oameni.
Eiiii, dragii mei, subiectul merita un “cearsaf de comentarii” ! As incepe cu “bazalele”:
– cand s-a cumparat (‘oriunde acolo) a intrebat cineva…cine a fost “investorul” (Sic !)imobiliar ??
– daca ar sti bietii oamneni ca stau intr-un cartier construit pe banii manelistilor (!)..dar al clanurilor de “recuperatori”..oare ce ar spune ?
– daca ar sti ca la o simpla expertiza tehnica, fericitele “cartoane” nu rezista nici macar unui cutremur (Doamne fereste !) de 6 pe Richter ???
– daca ar sti ca vor fi jefuiti constant, platind “taxa de complex” si intretinere aberanta ??
– daca ar sti ca apa cu care se spala/o beau este sordida, provenita din cele mai nenorocite/poluate/jegoase surse ?
– daca ar sti ca la orice reclamatie indreptatita, gen garantia lucrarii, etc, raspunsul este…taios si la propriu si la figurat ?
– daca ar sti ca vecinii sunt 90% oamnenii locului (mizer) si vor avea “viata lui Berila” ?
Daca, un poem splendid de Rudiard Keepling…
Lista ramane deschisa !
Păi de aia și… batista pe țambal!
Mucles! Nu prea se vorbește pe față de astea. Iar de scris… nici atât!
@hm
…asta cam asa e !
Hai sa nu mai zic nimic…ca-mi ridic tot “Indostanul” in cap !
Pîn s-ajungă la tine, mă nimerește pe mine 🙂 🙂 🙂
… că-s mai aproape!
@adrian:
Oare si in anii ’80 se considera ca “vecinii nu vor fi vecini” in acele “sate pe verticala” construite in “cartierele-dormitor”?
Pentru ca acum, comunitatile din aceste blocuri sunt destul de inchegate.
Cat despre structurile de rezistenta, grupul Asmita Gardens (acele blocuri construite langa Delta Vacaresti) sunt foarte sigure in caz de cutremur.
@hm
…:):):
@hm
Comentariul meu este o “eroare de fabricatie” Ca sa nu creem dificultati, prezint scuze publice tututor ce s-ar putea simti lezati…si il rog Boss-ul site-ului..sa-l stearga !
Nu cedam în fața amenințărilor teroriste 🙂
M-am referit la Asmita Gardens ca fiind sigura pentru ca stiam asta de pe un forum, de la un prieten al proiectantului. Restul de “cotete” nici nu vreau sa ma gandesc cum vor arata la “ala mare” de peste 6 pe Richter (fereasca Sfantul!).
Ca o paralela, pe locul unei foste statii GPL de pe strada unde locuiesc se construieste un P+10. Se lucreaza la foc continuu, insa structura e foarte firava. Nu vreau sa vad dezastrul cauzat de prabusirea lui (de jur-imprejurul lui sunt 3 blocuri si cateva case).
Nu trebuie sa va scuzati, pentru ca nimeni nu se simte lezat!