despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Ne-am luat stradă

Vorbisem în primăvară despre Rondul Francis – ştiţi, locul unde riveranii puseră bariere la intrarea-n aleea lor de acces.

Oho, dar mai sînt exemple! Iată strada Sevastopol, între Calea Victoriei şi strada Buzeşti – are patru intrări, patru mici fundături: Sergent Augustin Dan, Sergent Nicolae Dascălu, Căpitan David Ionescu şi Sevastopol (intrarea Sevastopol). Ştiu că zona e aglomerată, ştiu că nu ai unde opri maşina – darămite unde s-o parchezi, dar domeniul public rămîne domeniu public.

Nu şi pentru oamenii care stau în intrările astea. Au blocat accesul străinilor cum au putut:

Da, pe undeva îi înţeleg. Dar repet – domeniul public rămîne domeniu public. Iar orice alee, scuar, fundătură, intrare e domeniu public. Nu poţi să blochezi accesul pe domeniul public.

* * *

Nu îi înţeleg însă deloc pe cei care, deşi locuiesc pe străzi liniştite şi neaglomerate, îşi blochează trotuarul din faţa curţii. Pe strada Constantin Caracaş e un cetăţean care ţine pe trotuar, cînd pleacă de-acasă, două cauciucuri vechi legate cu lanţul de gard! Aceeaşi situaţie o găsim în Panduri, pe strada Dr. Ion Ghiulamila.

Grozav! Dimineaţa ieşi din casă, te urci în maşină, cobori cu maşina de pe trotuar, o laşi pe avarii în mijlocul străzii, cobori din maşină, pui cauciucurile pe trotuar, te-ntorci în maşină şi pleci. Seara laşi maşina pe avarii în mijlocul străzii, cobori, iei cauciucurile de pe trotuar şi le sprijini de gard, te sui în maşină, sui maşina pe trotuar – şi apoi te duci în casă. Oameni buni, chiar merită?

Vă spun eu ce merită: 25.000.000 amendă. (articolul din EvZ, aici)

3 comments to Ne-am luat stradă

  • Din pacate pentru unii oameni pazirea locului de parcare face parte dintre placerile vietii. Trist dar adevarat. Macar cetateanul de pe Constantin Caracas petrece doar citeva minute cu rutina zilnica, dar am vazut si mai multa abnegatie cind locuiam pe linga Policlinica Titan.
    Toate locurile de parcare din careurile dintre blocuri apartineau de facto cuiva, desi nu erau platite sau impartite de catre primarie nimanui. Vecinii isi stiau locurile intre ei si nu-si incalcau teritoriile. Insa cum aparea cite un nefericit venit in vizita la cineva si incerca sa parcheze, apareau la geam cel putin 3 cetateni care-i explicau ca nu se poate parca pe o raza de 5km fiindca toate locurile sint luate. Ma fascina cum de reuseau oamenii aia sa apara la geam in circa 20 secunde de la inceperea tentativei de parcare. Isi petreceau toata ziua stind la geam sa vada ce masina mai parcheaza in careu? Zic si eu la fel, “chiar merita?” Nu era nimic la televizor mai interesant decit ce se intimpla in careu? 🙂

    Urmaresc de ceva vreme blogul vostru, dar pina acum n-am lasat comentarii. Dar daca tot am iesit din ascunzatoare vreau sa va si laud si sa va zic ca faceti o treaba buna. Chiar imi face placere sa mai trec pe aici sa citesc ce ati mai postat.

  • Harvey

    Cred ca e vorba despre selectivitatea perceptiei. 🙂 Nu conteaza ce film sau ce meci e la tv, sau cat de tare se cearta cu nevasta sau cu ala micu’, daca aud un zgomot de motor, diferit de cele 20 ale vecinilor, au sarit la geam.

  • hm

    Oamenii ăştia sînt vecini – au trecut deja în altă specie. Ion Băieşu scria fel de fel de scenete şi de povestioare despre viaţa de la bloc (păcat că n-a mai prins şi criza parcărilor); într-una, femeia de serviciu, supărată pe locatari, le zice, în culmea nădufului, încercînd să caute o jignire supremă: … vecinilor!
    Sînt oamenii care au în buzunarul de la pijama cheile de la şapte rînduri de lacăte diferite – de la antifurtul din portbagaj, de la al doilea lacăt de la subsol, de la cutia poştală, de la cutia cu scule din garaj – şi tot aşa. Asta e viaţa lor.
    @ Harvey: dacă locuiesc şi la parter, e perfect! Pot sta toată ziua în bucătărie, mîncînd cîrnaţi prăjiţi, cu un ochi la tv şi cu cel’lalt la parcare… aşa să tot trăieşti!
    @ Andreea: mulţam mult, să ştii că treabă bună faci şi tu!

Leave a Reply to hm Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>