Cît pe ce să dau peste o veste bună – vreau să zic, o veste bună din alt domeniu decît cel al arestărilor de primari și miniștri corupți.
Citii în fugă așa: Prinţul Nicolae pleacă pe bicicletă ca să strângă bani pentru copiii nevoiaşi. Și m-am bucurat; iată… pleacă!
Chiar mă gîndeam că, dacă tot pleacă, s-ar putea folosi de vreun mijloc de locomoție mai rapid și mai confortabil, cum ar fi avionul… trenul…
Cu avionul pleci cel mai repede, dar cu trenul poți să-ți iei mai multe… bagaje, nu?
Din păcate, „prințul” pleacă doar la plimbare – și, după ce va nimeri Marea Neagră, socot că se va-ntoarce.
Ceea ce, la urma urmei, nu-i chiar așa o mare nenorocire – căci sigur ne va prilejui în continuare momente vesele.
Aferim!
mai era o “urare de bine”… in turceste!
Zi-le, Ismaile!!!! 🙂 🙂 🙂
citat din clasici:
siktir, pezevenghi papagal! 🙂
Care era acel “moment vesel” din link (cel cu saispezerounu)? Am incercat sa ma prind, dar nu am reusit… 🙁