… e mai uşor să critici decît să lauzi; dar dacă ceva-ţi place, spune-o.
Asta e deviza site-ului nostru, în caz că uneori pare că am uitat. E așa de ușor să te ia valul, împroșcînd în jurul tău cu ură – și, mai ales, e așa ușor să te ia valul în București: e de-ajuns să ieșim din casă ca să găsim motive ca să ne înjurăm. Conducem ca niște animale, parcăm ca niște boi, ne înjurăm cu voluptate de la un geam la altul, ne scuipăm în ochi și nu lăsăm niciodată o ofensă nepedepsită. Ce să facem? Așa ni-i firea; dacă cineva ne calcă în picioare, nu ne lăsăm!
Luați de val, nu mai găsim timp să lăudăm, să apreciem lucrurile bune primite de la ceilalți oameni din jurul nostru. Și-i păcat – pentru că orice faptă bună făcută natural, fără obstinație, nu-i altceva decît un strop de normalitate. E greu să fii normal, să fii civilizat – uneori crezi c-ai rămas doar tu acela care mai ține un pic steagul sus!
Hai să recunoaștem că ne place să ni se mulțumească atunci cînd facem o faptă bună. Și ne mirăm cînd oameni pe care-i credem necivilizați o fac: cocalarul sadea care aprinde avariile a mulțumire pentru că l-am lăsat să iasă de pe o străduță, șoferul de taxi care ridică mîna a mulțumire cînd i-am făcut loc să se bage…
Dacă fapta noastră bună e remarcată, poate o s-o facem mai des – cam așa sîntem.
——————–
Din cînd în cînd, avem în grija noastră un cățel; dimineața-seara trebuie, firește, scos să-și facă nevoile. Și să se plimbe – și noi cu el, firește. Avem cu noi punguțe pentru caca; fiindcă nu ne place să călcăm în căcați, încercăm măcar să nu-i facem noi.
Într-o seară, în timp ce fii-mea era în plină operațiune de strîns chestia maro făcută pe marginea străzii, s-au oprit lîngă noi doi tineri. Mergeau acasă, de la serviciu, trecuseră pe la cumpărături – dar și-au găsit cîteva secunde să ne transmită felicitările lor, pentru că strîngem ce-a lăsat cățelul după el și pentru cum ne educăm copilul.
Te simți bine cînd faci ce trebuie, dar și mai bine atunci cînd ceilalți văd că faci ce trebuie.
comentarii