… femeia se schimbă – în pas cu timpul. Cîndva, i se cerea să-și țină casa. Apoi, i s-a spus să lupte pentru țară, pentru planul cincinal…
Toate astea se văd mai ales din mesajele care i se adresează, firește. Mai anu’ trecut, femeia făcea curat și ungea margarină pe pîine în timp ce capul familiei își desăvîrșea educația pe budă.
Anul ăsta, însă, femeia – ehee! – a evoulat nițel:
Femeia anului 2015 e „artistă, biciclistă și mamă”; cea mai bună ofertă, conform panoului publicitar – mai bună ca asta n-o să găsiți, p-onoarea mea; doar Elena Ceaușescu reușea să fie, deodată, și savant de renume mondial și mama poporului…
În tot acest timp însă, bărbatul – stîlpu’ cășii – e înfățișat ca un adevărat om al renașterii:
Medic! Soț! Bucătar! Șofer! Ba chiar și chitarist! – să mai zică cineva că bărbatul nu-i în stare să facă mai multe lucruri în același timp.
Ultima-i adevărată, cunosc pe cineva care se poate înscrie la toate, pe lângă soţ fiind şi tată.
Pe mine ma agaseaza clipurile in care tot felul de grupuri vesele sar, se dau peste cap, fac spagatul … ultima din gama e cu tipul care vine la Bucuresti cu chitara iar mesajul este “poti fi ce vrei tu!” Iar asta inseamna de fapt ca tara e plina de trubaduri. Niciodata acest “poti fi ce vrei tu!” nu se concretizeaza intr-unul care “dupa ce trage tare are cea mai tare masina din parcare” pentru ca a creat un nou vaccin. Unul care sa danseze si sa cante despre un nou vaccin este ceva mult mai probabil.
Oare cu cine fac banking? A, pardon, asta era altă reclamă neinspirată, dar tot la banca asta. La ce comisioane au, ar fi putut măcar să îşi facă o campanie publicitară decentă.
Dar nici cu ,,chizdometrul” (sau chibzometrul?) de la Millenium bank şi cu caricaturile şi iepurii finanţişti care înmulţesc banii folosind curentul alternativ de la ING nu mi-e ruşine, da’ măcar alea nu sunt puse pe ditamai panourile publicitare.
Tot apropo de BCR, acum vreo câţiva ani, pentru evitarea unor comisioane nesimţite la o companie low-cost, mă înţeleg cu un prieten cu card BCR să îmi plătească el biletul (era promoţie şi cardurile respective erau scutite de taxa de plată cu card de 64 lei… biletul de avion, fără taxa asta, costa 90 lei) şi eu să trec pe la un BCR să îi alimentez cardul cu suma respectivă (altă promoţie, era scutit de comision de depunere pentru sumele cheltuite de pe cardul de credit). Bun, ajung la BCR, intru, vreo 10 persoane la coadă în faţa mea. Mă aşez la rând, mă gândeam că în 10 minute scap, mai ales că mare parte din persoane erau pensionari cu facturi de lumină/telefon. După vreo 30 de minute (!) îmi vine rândul, îi explic domnişoarei de la ghişeu ce vreau şi îmi dă un formular să îl completez. Îmi zice apoi că trebuie să completez şi rubrica ,,sursa banilor” (!). Îi dau eu formularul şi suma de 90 lei din portofel (cum, de altfel, am scris şi pe formular: ,,Sursa banilor: portofel”), îi dau cartea de identitate, se apucă ea să bage în calculator tot ce scria acolo, apoi, mirată, se uită la mine ,,Cum, nu aţi mai lucrat cu BCR?!” după care începe să îmi explice că îmi pot face nu ştiu ce card de salariu, depozit şi alte alea… îi explic, încă liniştit, că nu mă interesează, nu am nevoie şi tot ce vreau să fac e să depun suma aia de bani în contul notat pe formular şi că o să îi sunt eu dacă mai vreau ceva. ,,Dar nu se poate, trebuie să vă trecem în baza noastră de date cu clienţi, mergeţi cu cartea de identitate la colega de alături şi reveniţi după aceea”. Mă abţin să nu îi zic ceva de bine, timp în care mă sună şi colegul care îşi tot aştepta banii şi care îşi verificase cardul mai devreme şi insista că are nevoie de bani… vine şi replica lui ,,Da’ tu nu ai mai lucrat cu BCR?!”. Mă duc la altă domnişoară, care îmi face o copie la cartea de identitate şi îmi spune că asta e tot… urmează încă vreo 15 minute la coadă la ghişeul dinainte, apoi, în sfârşit, mi se iau banii şi primesc chitanţa. Total: 50 de minute pe ceas!
… uneori îmi pare că tot CEC-ul se mișcă cel mai bine, la ghișeu.
Cît despre relația client-bancă, io-s mulțumit de Raifaizăn…
NU orice fel de SOT, ci SOT de artista-biciclista-mama !
Dar femeia, saraca, ea trebuie sa suporte chirurgul-chitarist – e drept?
Sa-l suporte asa cum il suportam noi pe chirurgul-primar…
Cat despre banci, nu pot sa sufar BRD-ul. Raiffeissen mi se pare cea mai OK ca si relatii cu clientii. 🙂
Bancprost, pardon Bancpost au cele mai defectuoase bancomate. Se mai si defecteaza numai in week-end!
Raiffeisen-ul avea hârţogărie multă… Plus că e genul de bancă unde majoritatea operaţiunilor se fac doar cu numerar, caz în care e plin de pensionare care vor să plătească lumina, telefonul sau cablul. Dar îmi place că acceptă la schimb valutar multe monede… de exemplu forinţi, însă la vânzare nu îi au decât dacă a schimbat cineva înainte. Leva, însă, nu au, deşi Bulgaria e la o aruncătură de băţ.
BancPost are comisioane imense… de acum câteva luni s-a mai introdus, pe lângă comisionul de administrare, un comision de alimentare card de 5 lei… practic, de câte ori cineva îţi bagă bani în cont (inclusiv salariul), ţi se reţin 5 lei. Să nu mai vorbim de bancomatele de la 1900 toamna. Mă uit la colegii mei cum înjură BancPostul… da’ unu’ nu se mută la altă bancă, ,,că ne dă descoperire nu-ştiu-cât”.
Despre BCR am scris mai sus de ce mă enervează.
La BRD am avut card… condiţie obligatorie la înscrierea la facultate: card de debit BCR, BRD sau Ţiriac. M-am dus la BRD, că era lângă bloc… am făcut cardul şi am plătit 3 lei pe lună comision de administrare, 15 lei comision de deschidere cont, 1 leu interogarea soldului la bancomat… cardul nu era valabil la plăţi pe net şi nici în afara României. Bun, cardul a expirat, m-am dus la altă bancă, iar după 2 ani îmi rambursează statul vreo 20 lei din impozitul pe venit. Primesc notificare acasă că mi-a fost virat în contul de… BRD. Nu se poate, îmi zic, sun la fisc, ăia îmi spun că aşa figurez eu la ei, cu cont BRD. Mă duc la BRD… şi ăia îmi zic că, deşi scria în hârtia lor că dacă nu iau cardul nou, renunţ la cont, tot trebuia să mai completez o cerere. O completez atunci, dar mi se mai cere să plătesc încă 25 lei (pe lângă cei 20 din cont, pe care deja mi-i luaseră), că merseseră comisioanele în continuare şi se pregăteau să mă raporteze la biroul de credite (în ritmul ăsta, în juma’ de an m-ar fi executat silit). Nu am mai călcat de atunci printr-un BRD şi nici nu am de gând.
În anul 2 de facultate a umblat o caravană ING prin facultate. Am semnat cu ei, dându-mi cardul fără comision de administrare, depunere, retragere, internet banking gratuit până la 26 ani şi 30 lei în cont cadou. Şi de atunci sunt clientul lor… de curând am făcut 26 de ani, acum plătind 3 lei comision de administrare şi 3 lei internet banking. Dar după 3 luni, pentru că am salariul pe acelaşi card, nu o să mai am comision de administrare. În rest, fără comisioane de retragere, depunere, interogare ş.a.. Iar plata facturilor se face cu cardul, rapid sau se poate face prin internet banking (deci adio cozi, pensionari şi ,,n-am să vă dau restul” sau ,,nu lucrăm cu monede”). Cardul e Visa Electron, valabil oriunde în lume, valabil şi la plăţi electronice, cu chip, acum şi cu sistem contactless (deşi am vrut fără, dar cică doar din astea fac acum).
Dezavantaj: 10 lei comision de retragere de la bancomatele altei bănci.
Între timp a mai apărut o reclamă cu Moș Crăciun-Mătușă-Designer.
Iar reclama cu biciclista este și în varianta: artistă, biciclistă, mamă, turistă!