despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Anii ’90

Mda, chiar aşa! Vorbim de Bucureştiul interbelic, căutăm informaţii despre anii comunismului, despre demolări, despre ceea ce s-a pierdut şi distrus – dar am uitat ceva; şi mi-e teamă că uitat va rămîne.

Bucureştiul anilor ’90

Bucureştiul anilor ’90 e mai mult decît Bucureştiul mineriadelor şi al Pieţei Universităţii şi al mitingurilor. Bucureştiul anilor aceia e un oraş deodată-liber şi gata să fie valorificat.

Cam asta s-a-ntîmplat cu Bucureştiul nostru, în primii ani de libertate. A fost valorificat. Comerţul a-nforit şi fiecare spaţiu liber a primit o firmă deasupra. Fiecare colţişor de trotuar a fost folosit: tonete, chioşcuri, gherete, magazine au răsărit, parcă peste noapte.

De ce zic că Bucureştiul ăsta s-a pierdut? Pentru că nu s-a gîndit nimeni să-l ţină minte; aveam cu toţii alte lucruri de făcut pe-atunci. Aşa că, de căutaţi cumva poze făcute prin 91-94, o să găsiţi tare puţine.

Asta e! Am pierdut lucruri şi mai importante! Dar hai să mai recuperăm – cît se poate.

Pentru mulţi dintre noi, Bucureştiul anilor ’90 a fost Bucureştiul teraselor. Au răsărit terase peste tot, şi tare capitaliste ne mai păreau scaunele cele albe de plastic!

Unde au fost terase în Bucureşti?

  • La Eroilor, în staţia de la Municipal – vreo patru, în total. Au dispărut în 2000.
  • Tot la Eroilor, peste pod, la intrarea în părculeţul Operei, de vizavi de Casa Radio
  • Pe locul unde s-a construit primul tronson din Opera Center, era un loc viran – şi a fost şi-acolo o terasă.
  • Încă o terasă (multe au fost în zonă!) era la intersecţia bulevardului Eroilor cu strada Carol Davila – se numea Trio Express.
  • La pod la Cotroceni, tot vreo două – una în actuala staţie a autobuzului 123 spre Eroilor, şi cealaltă la intrarea pe strada Constantin Noica.
  • La ASE în staţie, pe Calea Dorobanţior – una dintre primele terase ale Bucureştiului. Vindea pe-atunci suc la dozator – azi nu aş pune chestia aia nici în vasul cu lichid de parbriz.
  • O terasă care-a rezistat destul de mult se găsea pe strada C. A. Rosetti, pe colţ cu Pitar-Moş. S-a ridicat un bloc de birouri acum trei ani pe locul acela.
  • O terasă destul de efemeră a fost pe strada Jean-Louis Calderon, înainte de intersecţia cu Batiştei. A fost dezafectată prin ’93 şi s-a plănuit construirea unui bloculeţ în locul ei – lucrul ăsta nu s-a mai petrecut niciodată.
  • Terase se găseau şi pe locul fostului Teatru National, unde acum s-a construit Novotel – mai ţineţi minte cazul terasa Anda?
  • … şi cîte şi mai cîte! nu v-am spus că le-am uitat?

La fel de adevărat, Bucureştiul a fost şi oraşul consignaţiilor şi al buticurilor. Barăci din tablă – dar cu geamuri largi – aşa au fost Coleus (cu trei barăci, două la Piaţa Gemeni şi-o a treia mai încolo pe Dacia), aşa au fost chioşcurile-baterii din staţiile de autobuz (iarăşi, la Eroilor – acolo erau o groază!)

Merită să ne-aducem aminte de anii ’90?

12 comments to Anii ’90

  • Imi aduc aminte ce culori hipnotizante avea sucul la dozator. Otrava curata. Cit despre terase, imi aduc aminte de una de la Titan, Pinoccio se chema. Asta chiar a rezistat mult. Cu mobilier de plastic si tot tacimul. Era plina zi de vara pina’n seara. Anii 90 au fost si anii in care au aparut posturile de televiziune private. Tin minte cind a aparut ProTv-ul in 95. Ma uitam ca hipnotizata ore in sir: Quantum Leap, Cheers, M.A.S.H, ER, Bundy. De cind veneam de la serviciu si pina ma culcam stateam cu ochii la tv. Cred ca si pijama mi-o puneam in fata tv-ului. A doua zi la serviciu se discuta ce s-a intimplat in MASH. Vremuri 🙂 Azi nici nu mai deschid televizorul.

  • mick

    mash cred ca se dadea la tele7abc. ulterior s-a reluat, parca la primatv.

  • hm

    Mulţi am copilărit în anii ăia.
    Cine s-ar fi gîndit că ceea ce se-ntîmpla atunci va fi important cîndva? Mai toţi credeam că totul e provizoriu şi ne vom îndrepta înspre mai bine, aşa, de la sine.
    Am observat că-ncepem să avem amintiri cam de la mijlocul anilor 90-încoace, odată cu primele semne de prosperitate din ţară. PRO TV şi valul de reclame ce-a venit odată cu el, telefonia mobilă ce se lansa în 97, schimbarea de regim din 96… Au fost anii în care comerţul – sau, mai bine zie, consumul – a-nceput să se aşeze: se deschidea METRO, PRISMA, se vindeau Cielo şi Espero, se construiau – în sfîrşit! clădiri cu geamuri-oglindă şi aluminiu…

  • Freesys

    Coleus mai era si in pasajul pietonal de la Obor. Imi aduc aminte de centrele inchiriere video, de vhs-urile cumparate de la Bucuresti-Berlin (plata numai in valuta 🙂 ) de gepa electrocenter (un pic mai bine pt dvs) de ana electronic (copos nu platea niciun fel de taxe la stat pentru produsele distribuite, vama , accize, tva , impozite in felul asta a reusit sa falimenteze orice concurent, imi aduc aminte de un tv color cumparat de la ana care costa 40 000 Lei fata de 70 000 lei la gepa)
    Mizeria anilor ’90 are o frumusete aparte, merita se ne amintim de damful acela romantic.

  • hm

    Da, merită.
    Uitasem de Coleus de la Obor.
    Şi de terasa Ficus de lîngă Urgenţă…

  • La Trio Expres cred că mi-am lăsat un sfert de ficat

  • hm

    Gambrinus la litru… atît.

  • Ştefan (nokia2010)

    Telefonia mobilă (celulară) s-a lansat în România în aprilie 1993, nu în 1997! Întra-adevăr nu era G.S.M., ci N.M.T. 450

  • Ştefan (nokia2010)

    sistem analogic. G.S.M.-ul a apărut în 1997.

  • hm

    da, tin minte primul celular pe care l-am vazut la un nene in 94. Telemobil. Statea doar la incarcat. Dar ce conta?

  • Terasa Anda…..Ah, ce amintiri.

Leave a Reply to hm Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>