Chiar aşa! Bucureştiul sau Bucureştii?

Cum e corect? V-aţi întrebat vreodată?

Radu Oltean revine pe blog cu un articol bun de tot! Şi cu o explicaţie:

Forma numelui Capitalei a aparut in Evul Mediu in acelasi fel ca si numele localitatilor Floresti, Filipesti, Popesti, Vladesti, Dudesti, Brancovenesti etc. Ori de la numele unui neam majoritar in acel sat- urmasi al unui stramos cu acel nume – (Filip, Popa, Vlad) sau a unor boieri proprietari ai locului. Indiferent de situatie e vorba de un nume si de urmasii aceluia. Deci satul Florestilor-Floresti (urmasii lui Florea sau ai boierilor Florescu), al Popestilor-Popesti (urmasul lui Popa). Cand zici de terenurile din Vladesti poti formula ori “pamanturile din Vladesti” ori “pamanturile Vladestilor“, in nici un caz “pamanturile Vladestiului“.
Ei bine, la fel e si in cazul Bucurestilor, caci aici e vorba (teoretic) de urmasii unui Bucur-Bucurestii. Pana in deceniul 6-7 ai sec. 20, oamenii erau inca invatati sa foloseasca forma corect articulata – la plural – a numelui orasului. Insa cu timpul, oamenii au uitat si le-a venit mai la’ ndemana sa zica Bucurestiului. OK, dar nu accept acest lucru din partea ziaristilor (mai ales cei cu pretentii) si mai ales a Primariei sau a institutiilor de cultura. Peste tot, dar absolut peste tot: Bucurestiul in sus, Bucurestiului in jos. In perioada interbelica nu se folosea aproape nicaieri forma asta corupta. Nimeni nu a observat ca oamenii de cultura prezenti si trecuti folosesc exclusiv forma articulata la plural? (…)

Şi cu toate astea, de ce zicem Bucureştiul? E vreo explicaţie, vine de undeva-anume?

Habar n-am.

Eu aşa zic, aşa-mi place: Bucureştiul.