despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
Îl cunoașteți pe Nicolae Minciulescu?
E-o-ntrebare serioasă, foarte serioasă. Îl cunoașteți pe-acest cetățean – pe Nicolae Minciulescu? L-ați întîlnit – pe undeva? Ați citit ceva despre el? Ați auzit de el – pe la televizor? Lumea e mică – poate v-a fost vecin? Poate v-a fost coleg? Unii zic că nici nu există… Nu-ntreb în zadar – și răspunsurile vor fi bine-venite. 8 comments to Îl cunoașteți pe Nicolae Minciulescu?Leave a Reply to Anonymous Cancel reply |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2024 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
Binenteles ca va cunosc dupa ce am ciit cartea de la Bogdan Vasilescu.
Nu va faceti sange rau ca gura lumii se ignora. Tineti legea si fara prea multe menajamente.
WOW! HI Nick sunt f.f.impresionata de cele publicate, stil, adevar, un adevarat subiect pentru un TELEROMAN AMERICAN.Pe tine nu te-am cunoscut, deoarece ne despart vreo 20 de ani, adica eu sunt nascuta în 1926, iar tu în 1946…AN FATIDIC pentru Romania… dar MIEUX VAUT TARD QUE JAMAIS. În schimb, am cunoscut bunicii tai si pe Dan-Soimu, frumosul tau tata, eram doar vecini pe Calea Serban Voda 106, cu parintii si fratele meu,de la venirea mea pe lume. De curând, am povestit fiului meu (60 ani) si nepotului meu (27 ani), si ei mari amatori de vehiculele pe 4 roti, printre care si de HORSCH, asemanator cu Porsch, dat fiind ca si fiul meu a achizitionat un Porsch decapotabil, aici în LUMEA NOUA…Pe scurt, cele mai vechi amintiri, pe când aveam 8-10 ani,sunt când o vedeam pe D-na Minciulescu în trasura familiei, întotdeauna eleganta si cu palarie styl Florentin… trecând prin fata casei noastre, spre Centru, întotdeauna însotita de catelusul mignon, alb, “marca” Foxterrier, întotdeauna cu un MOTZ în frunte – am o fotografie pe care o voi publica curând, însotita de alte amanunte…Ma bucur ca ne-am regasit virtual si chiar daca nu ne-am cunoscut pe teritoriul României noastre unde am vazut lumina zilei, am impresia ca ne-am cunoscut de când este lumea – tot este bine si la SENECTUTE, cu o MENS SANA IN CORPORE SANO, sa ne reamintim de cei care ne-au adus pe lume, care au muncit cinstit pentru descendenti si SINE IRA ET STUDIO (Fara mânie si partinire)sa ne facem dreptate. VOX POPULI, VOX DEI. Regret ca faci parte dintre cei care înca maifac parte din grupul VOX CLAMANTIS IN DESERTO (Vocea celui care striga în pustiu) si lupta pentru RESTITUTIO IN INTEGRUM. CINE RÂDE LA URMA, RÂDE MAI BINE. (Scuze pt.cei care ma vor critica cu “latinismele”, dar am urmat liceul grupa literara cu limbile latina, greaca, franceza, germana), si nu trebuie uitat ca lb.româna este o limba latina, ca si franceza. ASTA LA VISTA, NICK!
Doamna Venera,
Am raspuns la emailul primit dar s-a intors din motive de adresa incorecta. Va rog scrieti-mi adresa la care sa va raspund. Nu am o veste buna despre Nick.
Sanda
Il cunosc pe Nicolae Minciulescu din anul 1957 cand eu cu parintii mei ne-am mutat in acelasi loc in care locuia nicolae Minciulescu cu parintii lui, de altfel una din casele familiei Minciulescu, str. Serban Voda nr.111. Am fost geloasa pe Nick pentru ca el avea bicicleta iar eu o trotineta veche. Ii cunosc foarte bine pe parintii lui. Mama lui se tinea de capul meu sa ma invete (gratis) limba germana iar eu copil prost fugeam mancand pamantul. in 1967 am inceput sa mergem in grup la “ceaiuri dansante” ca asa era la moda in Bucuresti pe vremea aia. Din grup facea parte si prietena mea Mihaela. Mihaela locuieste tot in Bucuresti si nu foloseste internetul. Poate fi contactata la
La cativa ani dupa plecarea lui Nick din Romania, am plecat si eu. Pe parcursul vietii ne-am intalnit de nenumarate ori.
Este foarte foarte trist ca trebuie sa treaca printr-o asemenea situatie. Este un om deosebit de inteligent, cult si educat si nu merita sa primesca porcarii de la oameni care nu il cunosc si nu i-au cunoscut parinii, oameni nobili.
Doamne ajuta
Draga Nicki,
Am citit, printre altele, amintirile doamnei Venera Dumitrescu Staia despre Strada Serban Voda din Bucuresti. Asa am aflat istoria actuala a lui Nicki Minciulescu.
M-am nascut in 1937 si am locuit la numarul 63 pe Serban Voda pana la demolare. Scoala elementara am facut-o vis a vis, la “Enachita Vacarescu” si am fost colega si prietena buna cu sora ta, Sanda Minciulescu, care era cu o clasa in urma mea. Iti mai aduci aminte de vacanta facuta cu voi amandoi si mama ta la casuta noastra dela Posesti Prahova? Si de partidele de “pietre”,care le petreceam la noi, in bucatarie? Tu erai prea mic si nu te amuza. Am vazut poza ta la varsta de 4 ani si te-am recunoscut imediat.
Am parasit Romania impreuna cu sotul meu, doctorul Stefan Dorobantu si fetita noastra Raluca Andrea in anul 1978, cand eram doctorita cu functia de asistenta universitara la Clinica de Dermatologie Colentina din Bucuresti. In Germania (eu sunt de origine ethnica germana) ne-am facut o viata noua. Foarte des m-am gandit la voi patru si m-am intrebat unde sunteti? Ce face Sanda, de care am fost foarte atasata? Mi se umple sufletul de caldura cand imi inchipui ca am putea comunica. Eu am amintiri foarte frumoase si dela tatal si mama voastra . Imi pare foarte rau ca au decedat! El facuse o radiodermita pe dosul mainilor, boala profesionala dela conditiile in care radiologii trebuiau sa lucreze atunci. Pielea frumoasa aramie ai mostenit-o dela mama ta, pentru care noi o admiram geloase. Te rog mijloceste-mi legatura cu Sanda si daca vrei si cu tine! Gina Schneider
Din păcate, Nick nu ne-a mai răspuns de ceva vreme la mesajele noastre. Sperăm din tot sufletul ca este bine.
Va mulțumim pentru gândurile dumneavoastră!
Toate bune tuturor, din partea redacției acestui site!
Ma bucur foarte mult ca mai apar pe aceasta cale virtuala nume de persoane care au cunoscut Calea Serban Voda, când lumea era lume…Comparaison n’est pas raison si nu compar vârsta D-nei Schneider cu a subsemnatei, care am devenit NONAGENARA în 16 Octobre 2016. Patronimul SCHNEIDER îmi aminteste de una din colegele cu care am fost la Gradinita de copii de pe Calea Serban Voda, vis-a-vis de bISERICA sFÂNTUL Spiridon, devenita Catedrala. Curînd voi publica un material acompaniat de imagini si de la Gradinita susmentionata, poate veti recunoaste persoana – LUMEA ESTE MARE SI TOTUSI MICA. Referitor la Nick, de mai bine de un an, nu mi-a mai raspuns la mesaje, nici pe Skype, era perioada când urma sa suporte o operatie…sper totusi sa fie bine.
Doamna Venera,
Adresa mea de email este sandela2005@yahoo.com. Astept sa imi scrieti. Operatia lui Nick s-a terminat cu bine. Mai departe……
Sanda