… a fost o sîmbătă frumoasă. Soare, cald, liliacul a-nflorit; privighetoarea nu știu dacă mai cîntă, dar de frumos, în oraș era frumos. Am redescoperit cum Bucureștiul e încîntător acuma, cînd totul explodează verde.
Sîmbătă orașul a fost plin de bicicliști. După-amiaza s-au strîns și au făcut un marș, sub deviza „vrem un oraș pentru oameni”. N-am fost la marș – nu cred în marșuri și nici în oameni care se strîng laolaltă. Cred în oameni care se poartă ca oamenii 365 de zile pe an – atît. Dar am fost prin oraș; sințeam nevoia să mă dau, în largul meu, cu bicla cîteva ore. Ba chiar, mai apoi, am avut treabă și cu mașina – și-am stat cuminte să aștept să treacă bicicletele…
Mi-a plăcut. N-am văzut atîția bicicliști în București niciodată. Mici, mari; ageamii, cicliști – dar mai mult decît altceva, cetățeni; oameni.
Orașul pentru oameni deja se face; și se face pentru că… se schimbă încet singur, prin voia oamenilor.
Știți bine că știu că-s și uscături printre bicicliști; dar în sîmbăta asta nu m-am uitat decît la oameni – și a fost frumos să-i văd.
comentarii