Vorbind despre cofetarii, cred ca fiecare cartier a inceput sa aiba una-doua de referinta, cum este Tosca din Dristor, celebra nu doar pentru ca e la doi pasi de saormeria-cult a orasului. Si n-o uit pe sora ei din Piata Victoriei, Toscana.
Si aduc iarasi vorba de cofetaria Ines (cred ca Ines!) care se gaseste fix in diagonala de magazinul Bucur-Obor. (da, da, aia cu shaorma si pizza, dar ce prajituri sunt acolo!)
Marile cofetarii sunt uneori mari dezamagiri, insa ma feresc sa generalizez, pentru ca asteptarile legate de ele sunt, fireste, mari.
Oarecum, mari cofetarii sunt cele grecesti- Agapitos si Nefeli, la origine create si conduse cam de aceiasi oameni.
Dulciurile lor sunt bune pur si simplu, si nu doar bune pentru ca sunt altfel: sa recunoastem ca folosesc ingredientele comune diferit, si poate mai bine.
Oricum ce au e bun, insa nu o sa uit vreodata ca pe vremea cind Nefeli tinea o cofetarie mica la Unirea (in locul acela nenorocit unde pe vremuri a fost Banca Religiilor si mai apoi orice s-ar fi deschis- cofetarie, covrigarie, saormerie, butic de margele, sireturi, pantofi a dat faliment) am gasit mucegai intr-o bomboana. E drept ca acolo doar le vindeau si ca de-atunci n-au mai gresit, insa tot vorbeam inainte despre dezamagiri, nu?
Chocolat este un soi de bar-cofetarie asezat fix linga Carul cu bere (care are si terasa acum, apropos).
E mai degraba scump si cu siguranta bun, foarte, foarte bun. Dar m-a dezamagit servirea. Fata de-o cofetarie normala, platesti de trei ori pretul unei prajituri facuta doar de doua ori mai bine. Ei bine, diferenta ar trebui sa se vada in atitudine, si-mi pare rau, nu se vede.
La cofetaria Hristmari din Sebastian, colt cu Rahova, le iese orice. Pe linga prajituri, partea de bombonerie e grozava! Si pe linga asta, am gasit acolo cea mai buna placinta cu mere pe care-ai putea-o cumpara vreodata!
comentarii