Stiti vreuna? O povestire macar, ceva?
Stiti ce vreau sa zic, o carte-n care orasul asta s-apara asa cum nu te-astepti; sa-ti vina sa te duci pe strada de care scrie-n carte si s-astepti minunea. Stiu ca Bucurestiul nu-i Praga, Dublin, Paris ori Londra, da’chiar as vrea sa citesc cartea aia! Pentru ca uneori merita; uneori are strazile frumoase intr-o lumina calda si are – tot uneori – farmec. Bucurestiul trebuie sa fie mai mult decit semaforul la care astepti de patru ori sa se puna verde, mai mult decit blocurile care s-au ridicat si se ridica, mai mult decit parcarea de la Mall sau supermarket.
Si-atunci, ce se-aude cu cartea? Hai, ca sunt oameni care-au adus ceva din Bucurestiul modern in literatura: Mihail Sebastian, Geroge Calinescu, Camil Petrescu… dar asta a fost acu’ 60, 70 de ani! In zilele noastre nimeni n-a avut chef sa scrie ceva fumos despre Bucuresti, in afara de Mircea Cartarescu, care are un decor fantastic si frumos mai vorbeste despre morile de pe Stefan-cel-Mare! De-aia cred ca la anul, cind iar se vor imparti diplome si onoruri de ziua Bucurestiului, ar fi urit sa nu primeasca o medalie stralucitoare; fiindca Bucurestiul pe care l-a scris e frumos, e frumos si o sa ramina frumos.
Update: Craii de Curtea Veche e o carte frumoasa pe care-am uitat-o. Dac-ati vrea s-o cititi online, o puteti gasi aici.
comentarii