Inima ITB-ului inca bate…

scris de Mini-Economicus

Incep prin a spune ca imi este dor de o calatorie cu mijloacele de transport in comun din Bucuresti(!). Adevarat, sunt sado-maso…

Intrucat am rezolvat deja restul problemelor existentei: masa, casa, in casa, peste casa, etc; nu-mi ramane decat nostalgia dulce-mucegaita a unor aminitiri si dorinte refulate…

Departe fiind de tara, citesc si (NU ma crucesc)… ca un calator a luat o mardeala decenta… spre buna, de la “EL” celebrul controlor ITB/RATB? Episodul cu “madama” pseudo-tabagica e deja istorie… unde dau nefumatorii acolo creste?!

Revin deci concentrat (atat cat ma ajuta neuronii) asupra celebrilor “controlori” ITB… care noaptea (probabil) se viseaza luptatori K1… Fiind oarecum relativ vechi pe planeta, imi aduc aminte despre cateva date istorice:

• specia in sine poate fi obiect de studiu… exista chiar unele teorii care sustin ca ar fi “veriga lipsa”… pe care o cauta de atat timp antropologii!
• daca pe YouTube circula filmulete de educatie si prezentare a specimenelor respective, realizate undeva catre sfarsitul anilor ’70, asta nu inseamna ca realitatea nu bate filmul!
• pot intelege ca in anii de glorie ai “mersului pe scara” si pe “tampoane” (dar nu pe Tampax si Libresse (!) nu prea aveau (pe) unde sa se urce, sa controleze biletele, asa ca se multumeau sa agate indeobste pe ultimul de pe scara… ala sigur n-avea bilet asa ca, era busculat bine si… jumulit pana la ultimul craitar…
• calitatea morala si etica acestor personaje a constiuit intotdeauna fala institutiei; absolventi straluciti ai academiei de “tzuica di sfeacla”, razesi adevarati, adusi cu lopata pe tren, in combinatie cu eroii lui Ioan Budai-Deleanu, au constituit intotdeauna un “cocktail atomic”… aducator de mari servicii si incasari intreprinderii…(!)
• inclinam catre un sentiment de mila/compasiune atunci cand (prin 1983) la Cinema Cosmos, capatul tramvaiului 14, s-au urcat “talentatii”… dar au avut ghinion… tocmai se terminase balul bobocilor organizat de un liceu “rau”… iar cei de a-douasprezecea (vreo treizeci)… enervati de insistenta “stancutelor”, s-au pus pe ei bine de tot; pana la Cimitirul Marcuta (vreo doua statii) – i-au dezbracat in “cucu gol” si-au alintat cu cateva suturi in dos… pana i-au dat jos din tramvai… A fost mare circ!!

Nu sustin in niciun fel (furtul/evaziunea) neplata biletelor cuvenite… insa cred ca s-ar putea gasi o cale de mijloc! Un exemplu concludent (zic eu) ar fi, ca fiecare controlor sa aiba in grija un calator; sa-i perforeze/scaneze biletul/cartela, sa-i recite din Eminescu, sa-l dojeneasca cu citate din Hegel si sa-i explice diferenta dintre Maieutica si Hermeneutica… eventual in limba engleza…

Pentru a incheia intr-o nota optimista, nu pot decat sa-mi doresc a ma intoarce cu gandul la anii’ 79-81, imediat dupa introducerea autotaxarii(!) cand toate fostele incasatoare (si la propriu si la figurat) devenisera pe stil nou… controloare… Pentru neavizati, incasatoarele, devenite controloare, erau cam leatul ’33-37… scoase la “pensie” prin 1952… odata cu desfiintarea zonei Vitan-Dudesti… Am perforat la bilete… de le visez si acum!
In rest, dragi cititori, nu trageti in p.la statul si incasarile; puteti incerca eventual cu controloarele, daca mai exista?!

(am ilustrat articolul cu un articol „din presa vremii”, apărut în „România” din Ianuarie ’67 și o fotografie făcută de Robert Janak pe 1 Mai, în același an; pe site-ul lui mai sînt cîteva imagini cu orașul nostru în sărbătoarea oamenilor muncii)