Mergem azi pe Magistrală, ca să găsim un alt vestigiu al vremurilor contemporane. Bulevardului acesta drept, tăiat acum mai bine de 50 de ani și gîndit de mai bine de 80, nu-i lipsește o anumită eleganță. Blocurile mai degrabă aerisite, cu terasele zvelte, erau emblematice pentru imaginile cu care arhitectura anilor aceia se lăuda. Complexurile comerciale nu arătau rău – și detaliile lor nu erau defel urîte.
Am trecut pe lîngă acesta ani și ani – zeci de ani:
Așa de mult îmi place mica vitrină stradală, cu copertina ei interesantă!
Îl găsiți și voi pe Magistrală – adică pe bulevardul Dimitrie Cantemir – între Spiridon-Nou și Budapesta.
Nu-mi aduc aminte daca s-a ai abordat subiectul “schimbului de experienta”; Restaurantele: Varsovia,Budapesta,Berlin, Praga ?! Le-am prins cand inca mai aveau meniu/bere si bucatari “originali”…Ce vremuri…
Oricum “Budapesta” (ce paradox)…era cel mai scandalagiu dintre toate..batai frecvente, arestari, etc; evident dupa ce incapuse integral pe mana noastra…Berlinul era cel mai stilat…
Tare am asculta niste istorii de pe-atunci, mai ales ca eu unul nu am fost pe la restaurante!!
…sa incercam ! Eu am “crescut” prin restaurante, la un moment dat, primeam chiar corespondenta intr-unul dintre ele, aveam adresa permanenta acolo ! Deh…daca nu mi-a placut scoala…?! Dadeam chiar “treptele” acolo: a-I-a la Varsovia si a-II-a la Berlin…ca avea si etaj :)..era mai greu de urcat scara…practica o faceam la terasa…trageam la strung capace de bere Radeberger !!!! Bineinteles ca am fost sef de promotie la sectia..frapiere 🙂
@hm
Sa incerc sa nu spun prostii:
– a fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti, o initiativa ce i-i se atribuie (probabil) lui P.N Mizil, undeva in anii 1974-1976, cand inca ministrul comertului interior nu era Lina Ciobanu si nici Ana Murean (!) – iar cooperarea din cadrul CAER, ajunsese (in lipsa productiei industriale) la faza de carnati si pastrama..
– se face astfel ca, in urma unor acorduri “multilaterale” s-a hotarat deschiderea cate unui local cu specific national, in fiecare capitala..”socialista” !
– sincer vorbind, nu am auzit pe nimeni (dintre cei care “ieseau afara” sa fi vazut vreun restaurant “Bucuresti” pe undeva..printr-o alta capitala estica ?
– singurul care a functionat a fost cel din Varsovia, doar pentru o scurta perioada, acolo unde mai “mancau” delegatiile romanesti…pana cand diurna ajunsese ceva mai mica decat o apa minerala (!) …in ruble convertibile !
– in schimb in Romania au functionat (pe bune) la inceput chiar cu bucatari si produse traditionale..toate cele patru capitale fratesti..Sa o luam metodic:
1. Varsovia, fost “Perla” situat pe Calea Dorobanti, aproximativ la intersectia cu SCM, pe locul fostei carciumi/patiserii/cofetarii “Ghiocelul”..n-a avut niciodata vreun meniu polonez…poate doar carnatii cu acelasi nume; se gaseau in schimb, inca pana prin 1982/1983, Martini, Cinzano, si alte “beuturi” facute in licenta in Polonia si aduse in RO spre deliciul faunei de Dorobanti ! Mancarea a fost intotdeauna sub-modesta..dar – ca si acum cu mega-figuri ! Culmea (!) nici macar bere poloneza (Lech, Oklochima,Tyske) nu se gasea !!! In schimb am vazut adevarate “filme” acolo…”cafturi ca in sapte pacate” ..scaune care zburau ca OZN-urile etc..Intr-un cuvant “varza” – dealtfel chiar si inainte de 1989 s-a revenit la numele Perla si la o “dezinfectie” masiva…pentru sanatatea publicului spectator…ca’ de consumatori nu mai putea fi vorba !
– Budapesta chiar a fost ceva la vremea inceputurilor ! Cine nu-si aduce aminte de: gulas de vita (34 Lei, tramvai)…era o mica avere, dar era atat de mare incat mancau patru persoane; bucatarul R.D (sa-i spunem asa) era chiar pasionat; ciorba de cirese acre (!) friptura de porc inabusit..cu paprika..dar mai ales vinul vechi de TOKAY…la doar 150 Lei sticla ! Evident ca treaba s-a stricat, ungurii si-au luat mana calda de pe carciuma cu tot cu bucatar..iar localul unde pana atunci era o atmosfera simpatica (cantau chiar tinerele sperante Cornelia Catanga si Nelu Ploiesteanu, formatia Azur) a ajuns o “bomba”..unde cutitele in burta la fiecare doua seri erau la ordinea zilei ! Intr-un timp circula zvonul oribil ca acolo s-ar fi gatit..carne de om (!)…evident o tampenie..izvorata din faptul ca..penuria alimentara facea bucatarii sa gateasca..pana si cauciucurile de la camioane 🙂
– Berlinul situat pe Str. C. Mille (fosta Sarindar) daca nu ma insel (?) a avut un destin mult mai fericit in special datorita clientelei ce-l popula..cu mare veselie !
Situat intr-o cladire boiereasca, decorata “de la mama ei” Art-Deco..era cel mai mare dintre cele pomenite mai sus; parterul gazduia un salon cu aprox. douazeci de mese, un bar si o scena unde se “produceau” seara de seara artistii adevarati ai vremii; am “prins” astfel acolo “inghesuit de sticlele de vin” pe: Semnal M, Cornel Constantiniu, Valentin Gheorghiu,Aglae Gheorghe (ce dansa la Melody) dar mai ales Dorin Anastasiu, o voce superba, pe nederept uitata prea repede – pe vremea aceea angajat al teatrului armatei ce “tinea” si mica gradina de divertisment (acum o paragina) aflata in coltul cismigiului, cu str. Dr. Marcovici- daca nu ma insel ! Mai trecea si Gabriel Dorobantu,inainte de spectacolele de la Tanase, precum si altii..
Ca sa nu divaghez, la parter era prin “traditie” locul scriitorilor..proaspat iesiti din redactie: CV Tudor, E.Barbu, Dinu Sararu – pe atunci director la Teatrul Mic, etc.
La etaj se urca (uneori chiar in “patru labe”…pe o scara superba, care un salon ceva mai mare (culmea) unde “trageau” intelectualii cu bani si fara legitimatii de intrat la CCA..
In plus restaurantul beneficia de o gradina de vara “mica dar voinica” bine ascunsa trecatorilor, printr-un gard de lemn hasurat si dublat de un gard viu din merisori !
Programul (spre deosebire de alte carciumi aflate in centru) era lax, chiar si catre 1985-1987..pana s-a terminat de tot !
Revin insa la anii de glorie, in care bucatarul Rudi (era chiar neamt)ne oferea:snitzel vienez, carnati bavarezi, cartofi munchenezi cu ceapa rosie si sunculita picanta, cremsnit, etc. Berea Radeberger (mai scapa si Tuborg,facut in RDG), Carlsberg (surpriza emisiunii, facut tot acolo) precum si un vin Zinfandel..alb acidulat (gen spumos) ce te facea “varza” la prima sticla…De mentionat ar fi si salatele, poate cele mai bune din Bucuresti, cea de varza rosie cu telina si ghimbir..fiind vedeta ! In privinta preturilor, va pot spune (atat cat imi aduc aminte..intre doua betii) ca un snitzel era 62 Lei, o salata 25 Lei, o bere RDG 22 Lei…
Daca tot am vorbit de terasa, acolo de adunam mai degraba “noi” cei fara capatai si pile..tolerati fiindca aveam ceva “cascaval”..in rest la intrare era un maresal de care nu prea treceai…
Ulterior post 1989 localul s-a transformat in Casino..falimentar ! Astazi chiar nu mai stiu ce mai este acolo !
– Restaurantul Praga:corectati-ma va rog daca gresesc..s-a remarcat de-a lungul…scurtei sale existente doar prin firma luminoasa…degraba stinsa in perioada de glorie a “intunericului” !
Tin minte ca am intrat o data..era plin de domni cu grade pe maieuri cu priviri crancene, am iesit…mai speriat decat intrasem !!!
Poate ca ar merita sa vorbim si despre fostul Trocadero si Havana – din aceiasi categorie a restaurantelor fratesti !
…am scris un comentariu lung..despre aceste resturante..e ceva in neregula ? Multumesc.
Nu a ajuns ? Multumesc.
…pana iese de la moderare comentariul “cearsaf” despre restaurantele pomenite..hai’sa mai completez cu Havana !
Recunosc ca n-am stiut niciodata daca acel resstaurant (mai mult un Bar/Braserie) a fosst incadrat in aceiasi categorie precum cele precedente ? Nu-mi aduc aminte ca acolo sa se fi mancat vreodata ceva (in afara de propriile unghii, la coada) – in schmib era un paradis al bauturilor exotice si al tigarilor…
…mi-ati dat drumul la memoria “bahica”..stiati ca a existat pentru un scurt timp chiar si restaurantul “Hanoi”..undeva in Drumul Taberei..catre Razoare ? N-a rezistat prea mult..aia erau mai amarati decat noi !
Mulțumesc!
Tare ar merge amintirile astea într-un articol!!
…si daca tot m-am “hemoragit vergal” – logoree in termeni tehnici, putem vorbi si despre discretul restaurant NANG-JING aflat pe B.dul Ana Ipatescu, ce a rezistat pana in 1988, restaurant chinezesc cu pretentii, unde se putea manca inca in 1984-1985..rata cu portocale..!!! Acesta s-a dus ultimul, il mai tineau inca ambasadele din zona ! Bucatarii chinezii isi luasera zborul de mult dar…celebrul bucatar P.Z..avusese urechea si ochiul fin si reusea sa suplineasca, cu brio..lipsurile epocii…mancarea era aproape la fel de buna ca in perioada “originala”..unde mai pui ca inca mai aveau tigari “caprioara” si rachiu chinezesc…Avea chiar si o mica gradina de vara…insa..cine risca sa fie vazut acolo…pe la 12.00 ziua in amiaza-mare…???
@hm
Multumesc pentru incredere !
Am sa incerc in masura posibilitatilor sa “colez” ceva desi…am trecut in revista..cam tot ce imi aduc aminte..Apropps de Havana, tin minte cristal ca in 1988, proaspat scapat de armata, m-am dus sa beau un “Maraschino” – un superb si pur lichior de menta…25 Lei/50g…m-a ologit pretul, era deja inflatia mare….
..hai’ca nu poa’sa-mi treaca (pardon) cu carciumile, la capitolul restaurante carora nu le-am inteles niciodata rostul ?!
– Pescarul, situat pe Magheru, langa intrarea parcarii de la Inter; nu functiona nici macar dupa celebrul dicton (ante ’89) cand nu prea se mai gasea nimic de mancare…dar: “din cartofi si din din salata, n-ai sa vezi p.la sculata” ?! Pestele era de alabastru, doar in vitrina, la masa era doar mamaliga cu mujdei…dar pestii erau omniprezenti !
– Restaurantul Ambasador, in afara de rataciti si “interesati”..n-am vazut sincer pe nimeni…intre 1978-1989 (!)
Cum se numea bomba de pe Banu Manta/Titulescu de langa primăria Sectorului 1? Întreb și eu specialistul. Am un lapsus îngrozitor.
Pescarul zace și azi! Nu înțeleg ce îl tine in viață….
Unde era Havana? Cu rușine recunosc că nu mai știu….
@hm
1. Din pacate nu-mi auc aminte nici eu, dar voi incerca sa-i dau de urma…in memorie ?! 🙂
2. Havana era pe B.dul (actual) Elisabeta, cumva in diagonala cu Universitatea, pe partea opusa, intre fostul magazin Delta Dunarii si Str. Academiei. In locul lui a aparut (mult extins) Casino Princess, actuala sala de pacanele ! Barul era decorat frumos cu lampioane, masute mici de lemn si se putea inca asculta muzica (inca) decenta..Intrarea era ca chinuita (ingusta) apoi in partea stanga se “latea” catre salonul principal..
3. Trocadero, n-are ce cauta (scuze, mea culpa) in categoria restaurantelor fratesti…era ina foarte frumos, gradina de vara din spate..cred ca era una ddintre cele mai cochete din Bucuresti ! A ajuns tot un fel de casino..iar gradina nu mai exista…Restaurantul in sine se afla chiar in spatele statuilor de la Universitate…RIP 🙂
… vremuri frumoase!
Era si un Casablanca? Nu stiu de ce… parca… era.
@hm
Cred ca era, dar dupa 1989 imediat; a fost prima mare discoteca/bar, deschisa la mezaninul blocului ce gazduieste astazi la parter Mc.Donald Duck…pe Magheru ! Anterior acolo fussese ante ’89 un magazin de mobila…