Faţă în faţă

scris de Ando

Blocul ăsta l-am pozat prima oară acum căţiva ani, când bântuiam oraşul tot după “frumoasele” de la colţurile străzilor.

Zilele trecute, am avut din nou, drum prin zonă şi am văzut că, între timp, chiar vizavi de el s-a construit această clădire.

Şi acum, hai să le vedem împreună, faţă în faţă.

Privesc cu plăcere cât de armonios se îmbină toate elementele exterioare (balcoanele curbe şi drepte, casa scărilor) pentru a contribui la imaginea generală zveltă şi elegantă a acestui bloc care – bănuiesc, după stil – a fost ridicat în perioada interbelică, la fel ca multe alte clădiri art deco din Bucureşti.

In schimb, clădirea de vizavi cu silueta ei greoaie, parcă de cazemată supraetajată, cel puţin mie unuia, îmi sugerează că e extrasă din acele desene simpliste, gen “casă cu gard”,  pe care le mâzgălesc cu zel copiii de grădiniţă.

Deşi mult mai nouă, consider că – cel puţin din punct de vedere vizual – a pierdut evident competiţia cu bătrânul vecin de peste drum.

Sigur, aici intervin o mulţime de argumente pro şi contra legate, în primul rând, de criterii financiare gen “cine dă banul, ăla decide ce şi cum arata casa” şi nu am de gând să neg aceste apecte. Totuşi, pentru că exemplul de mai sus poate fi regăsit deja într-un număr nefericit de mare la scara oraşului, cred că a cam sosit timpul ca, în primul rând, arhitecţii să facă front comun şi să impună clienţilor propriile precepte estetice ale acestei repectabile bresle.