… ziceți că-s eu rău; că mă iau de artiști; că nu fac eforturi să-nțeleg arta.
Înțelegeți asta, ca să zic așa.
Așa arată Universitatea Națională de Arte; leagănul unde viitorul artei noastre suge de la țîța fleșcăită a trecutului artei noastre.
Atît poate Arta, dragii mei. Atît. Priviți mîzgălelile – că mîzgăleli sînt, nu colaje, stenciluri, graffiti ori căi de exprimare… Generații de mîzgăleli, păstrate în ani. Aceleași linii, aceleași puerile jocuri, aceleași teme fumate.
Tristă carte de vizită mai are Arta, chiar pe zidul casii unde – cică – ea însăși propășește.
Probabil nu ai o definitie. Dar ai internet. Arta nu trebuie sa respecte niste norme ale esteticului, ci niste norme de exprimare a societatii sau a perioadei respective. Zic ca reflecta foarte bine cat poate duce aceasta tara in momentul asta. Toata arta pe care o vezi trebuie sa instige oameni ca tine. Si instiga oameni ca tine. In momentul in care lumea va ramane indiferenta la mazgaleli ele vor disparea si va aparea altceva in loc, la fel, menit sa instige, sa deranjeze; vezi studiile facute in marile orase pe seama tag-urilor si cum au ajuns la street art.
Arta la noi e un copil autist care vrea sa-ti atraga atentia ca nu prea ii convine ce se intampla in societatea in care e si el prezent si pe care o va stapani si te vede pe tine, platitorul de taxe, direct responsabil. Arta de pe peretii nostri e facuta de copii de 13-17 ani, in proportie de 70% iar restul de 30% de o mana de oameni care fac asta de mai mult timp dar tot acolo au inceput.
Ti se pare urat ca e un strigat de ajutor, dar tu condamni metoda de exprimare, felul in care tipa, in loc sa condamni starea deplorabila in care ne aflam spiritual/religios/artistic.
Sigur,în primul rând, cea mai mare responsabilitate o are conducerea UnArt-măcar pentru aspectul propriei clădiri:poza nr.1 e mai mult decât sugestivă.
Pe de altă parte, nu ştiu ce păzeşte poliţia locală. Aş vrea să văd şi eu ceva amenzi date celor care umplu zidurile oraşului cu vrute şi nevrute.
nu, drăguță, arta nu trebuie doar să instige.
Eu nu sînt plătitor de taxe (cum vine asta, iar dăm în clișeul plătitor de taxe-burghez contra spirit liber-artist?) ci cetățean. He, he, asta-i altceva.
Avem nevoie să căutăm pe internet ca să avem o părere despre o serie de ziduri murdărite? Asta-i trist, zău așa; presupune că nu mai e nevoie să ne folosim nici educația, nici cultura, nici cunoștințele – și nici să ne străduim să ni le facem – și să stăm cu gura deschisă, așteptînd să ne pice de-a gata ceva.
Și stai cuminte, oamenii s-au sastisit de smîngălelile astea, nu-i instigă nici să se pișe pe zid.
Eu credeam că arta trebuie să îmi producă bucurie, emoţie…
A fost odată…
Ei Cornele, trebuie sa remarcam indiscutabilul PROGRES!
Nu suntem pe deplin de acord cu ce zice “arfist”, dar vezi bine ca incearca sa explice, sa ne deschida ochii.
Este infinit preferabil stigatului de data trecuta “aveti o comportare de muncitori necalificati!”
@arfist: daca trebuie sa cautam pe net pentru a ne forma o parere, arata cat de mult am “involuat”. Nici o parere proprie nu mai putem avea?!
Ii dau dreptate lui HM, pentru ca am vizualizat forme de arta moderna, de peste hotare. Unele sunt intr-adevar create pentru a soca, altele pentru a sugera o trezire la realitate. Altele – un strigat de revolta etc…
Dar greata nu mi-a provocat nimic pana acum!
Antevorbitoarea mea, Catherine, a spus ca arta trebuie sa produca bucurie, emotie…
Exemplele de mai sus nu sunt neaparat provocatoare de bucurii, insa ele sunt considerate “arta” tocmai prin prisma abordarii “outside of the box”…
Cristian, ție ți-a picat cu tronc Adela!
Dar e drept, e alt dialog acum!
Paul, arta naște emoții… controverse… gânduri… bucurii… Ca e sau nu moderna, dar… Eu nu am găsit ARTA pe zidurile astea 🙂
Fix asta era substanta: aia de mai sus NU e arta! Daca ar fi, macar hartistii ar avea curaj sa o expuna si in alte locuri decat ziduri, eventual ferite si in cartiere rau-famate…
Rima aia cu Gagarin este bomboana de pe coliva… 🙁
@hm şi PaulIP:Aţi pus punctul pe I!Şi din punctul meu de vedere, conceptul de Artă nu are nicio legătura cu spoielile din imagini.
Usurel, va rog. Am crezut ca nu stiu sa scriu, dar am precizat bine initial zicand ca iti trebuie internet sa cauti o definitie a unui cuvant, nu sa cauti arta pe internet. Rabdarea de a citi e o virtute.
Ce zice wiki: “Arta este în esență cea mai profundă expresie a creativității umane. Pe cât de dificil de definit, pe atât de dificil de evaluat, având în vedere faptul că fiecare artist își alege singur regulile și parametrii de lucru, se poate spune totuși că arta este rezultatul alegerii unui mediu, a unui set de reguli pentru folosirea acestui mediu și a unui set de valori ce determină ce anume merită a fi exprimat prin acel mediu pentru a induce un sentiment, o idee, o senzație sau o trăire în modul cel mai eficient posibil pentru acel mediu. Prin modul său de manifestare, arta poate fi considerată și ca o formă de cunoaștere (cunoașterea artistică).”
Super! Acum ca a inteles toata lumea, e incorect sa zici ca nu e arta ca nu o intelegi tu sau nu-ti place. Si guma aia oribila de langa tepusa aia cu oul metalic e tot arta. Tot nu intelege nimeni? Haide sa folosim o metafora: arta e ca vorbitul. Poti sa vorbesti frumos sau poti sa vorbesti prost, mult sau putin. Oricum si oricat ai vorbi, daca tu vorbesti nu-ti poate spune nimeni ca tu nu vorbesti doar pentru ca ei asociaza vorbitul doar cu discursurile memorabile ale marilor oameni. Da, poti sa vorbesti degeaba, sa nu zici nimic. Poti sa faci arta degeaba, precum cea de mai sus. Dar e tot arta. Pentru ca respecta definitia, nu pareri.
Si apreciez arta asta stradala pentru ca exista, pur si simplu. Si e infinit mai bine sa ai o comunitate care doreste sa se exprime, sa mazgaleasca ca un copil tot bucurestiul cu porcarii si injuraturi decat sa ai un viitor plin de oameni nepasatori de tot ceea ce-i inconjoara, prea lenesi sa-i deranjeze ceva. Tot ce le lipseste e o educatie in arte pe care nu vad cum ar putea sa o primeasca in sistemul actual. Repet, copii de 13-17 ani care isi cumpara din alocatii vopsea la tub. Daca copilul tau mic ar desena intr-o zi peste tot prin casa i-ai interzice sa mai deseneze prin casa sau l-ai sustine oferindu-i un alt mediu mai bun, o camera, un perete cu lavabila, un caiet pentru desenat? Un mic efort de gandire pentru doritori.
Nu sunt nici artist, nici graffer, nici arfist. M-a interesat mai mult de mazgaliturile alea de pe zid decat ceilalti si am intrebat in stanga si dreapta si am aflat cine face asa ceva si de ce; asta acum mult timp. Sunt desene peste tot in toate cartierele rau infamate, desene foarte reusite. Sunt oameni consacrati care traiesc din asa ceva. Toti au facut arta, adica toti s-au exprimat cumva. Toti uita ca arta e ceva personal, ca Monalisa a devenit faimoasa dupa ce-a fost furata, ca nu trebuie sa intelegi arta ci doar s-o apreciezi si s-o vezi/simti. Poate sa te dezguste, nu trebuie sa-ti creeze placere. Arta mereu a fost anticurentul societatii si a schimbat mentalitati tocmai din cauza instigarii creierului la “diferit”. Voi vedeti acest ceva diferit ca pe ceva periculos pentru ca oamenii mereu se tem de ceea ce nu cunosc. Nu e cazul. Zic sa mai gandim putin si sa incercam sa intelegem inainte sa criticam.
@arfist: Foarte interesant structurată argumentaţia dvs.
Şi,totuşi, stărui să vă întreb: sunteţi pe deplin convins că toate aceste, să le zicem deocamdată, generic, “mâzgăleli” pot fi categorisite drept artă ? Chiar aşa, neînţeleasă de toată lumea?
Deduc,de asemenea, din cele scrise, că aţi avut şi contacte directe cu autorii acestui gen…Cam ce motivaţie există în spatele unor astfel de manifestări? Mi se pare foarte interesant de aflat.
Trăim totuşi într-un oraş, există-măcar teoretic-un set de reguli de comportament social.In acest context, până unde poate fi împins conceptul ”…arta e ceva personal”?
Adică: de ce unii sunt, efectiv, obligaţi să ”primească” necondţionat, acest gen de artă ?
Interesant – dar iar sîntem luați pe sus. Iar îi vina publicului că nu pricepe?
Nu, e vina celui care nu se pricepe să-și transmită mesajul.
Dacă voi, cei care smîngăliți, vă înțelegeți mesajul, e confortabil. Dar dacă trebuie să să ni-l traduceți, păi e ca o glumă de stand-up la care nu rîde nimeni și comediantul o explică; s-a pierdut întreg chichirezul.
Revin la sugestii – dacă ai nevoie de un disclaimer pus dedesubtul unei pete pe-un zid, ca să explici că e artă, ce ai făcut?
Dacă mă ușurez pe unul dintre burlanele Universității, fac un act artistic? Dar dacă vine cineva și-mi înfige un cuțît în burtă, pentru ca sîngele țîșnind să simbolizeze ceva, faptul într-adevăr provoacă o emoție – dar e artă?
Nu-nghit asta. Vrăjeala asta cu “oameni frumoși cărora le pasă” mă lasă rece. Unde e… revolta pe acești pereți?
Ziceți-mi de cetățeni, că de asta ducem lipsă printre artiști. Și nu ne mai luați pe sus. Necurățenia poate fi definită ca artă – dacă așa zice Wikipedia. Dar omul, în folosul căruia cică o faceți, tot necurățenie o va vedea.
Omul acesta știe mai multe; înțelege deja mai multe; vrea să cunoască mai multe; și-i jigniți inteligența crezînd că-i otova, că-i o entitate amorfă.
Mare taină şi arta asta! Am ajuns la bătrâneţe să pricep cum devine chestia! M-a luminat domnul “arfist”. Vă mulţumesc! Învăţăm toată viaţa! Nu mai am întrebări fundamentale. Mă bântuie totuşi una cu totul nesemnificativă. Artiştii ăştia neînţeleşi, de ce nu-şi exercită talentele pe pereţii propriilor case? De ce “onorează” faţada blocului în care locuiesc eu? Locatarii au cheltuit ceva bănuţi pentru a o face să arate civilizat.
Domnule “arfist”, nu vă chinuiţi să-mi daţi vreo replică! După şaizeci de ani nu-ţi mai arde să te cerţi cu oamenii. Nu mai ai timp să te împaci cu ei şi “pleci” cu sufletul încărcat.
Să auzim de bine!
“Dacă mă ușurez pe unul dintre burlanele Universității, fac un act artistic? Dar dacă vine cineva și-mi înfige un cuțît în burtă, pentru ca sîngele țîșnind să simbolizeze ceva, faptul într-adevăr provoacă o emoție – dar e artă?”
Daca faceti asta intr-un mediu, da, clar e arta. Si s-a tot facut in piese de teatru si picturi si fotografii. Mai simplu de atat nu pot sa explic, am folosit si metafore. Cred ca exista si intentia de a nu intelege. Atata timp cat o galerie de arta vinde un tablou alb si o declara o piesa de maxima importanta si arta si toate cele atunci da, este arta si ce pune un pusti pe un perete sau in tramvai. Nu va convine? Multora nu le convine, tocmai asta e mesajul, uneori. Un copil care face fix pe dos de ce-i ceri tu ca sa-ti demonstreze ca cerintele tale sunt inutile si ar trebui sa-ti revizuiesti comportamentul, eventual sa-i oferi un mediu de exprimare, un perete gol unde sa poata desena ce doreste intr-un cadru controlat, intr-o facultate de arte. Hai sa nu mai asemanam graffiti-ul cu crima sau urinatul in public doar de dragul de a arata ca nu stim sa argumentam. De cele mai multe ori graffiti-ul e ilegal dar de cateva ori oamenii cer acordul proprietarului cand il vad mai deschis la minte. Si acesta accepta foarte incantat.
Am intrebat de ce deseneaza atat de frumos sub poduri si au atata imaginatie si le pun in locuri ferite si nevazute de nimeni si in strada unde trec cei mai multi oameni deseneaza cel mai prost, mazgalesc totul aiurea. Mi-a spus cineva ca lumea e atat de idioata incat o sa te injure daca vede ca vandalizezi dar te linseaza daca vede ca iti expui o parere total opusa de a lor. Altcineva zicea ceva de reclamele pe care toti ne facem ca nu le vedem si care deranjeaza cel mai mult, nu prin repetitivitatea lor ci mesajul nesanatos poe care il transmit si faptul ca isi fac traiul de pe urma noastra si ne iau drept cretini. Unii sunt pur si simplu nepasatori si asta vine din niste lipsuri ale societatii. Toti sunt prinsi de politie, platesc amenzi destul de mari pentru vandalizare sau incalcare de proprietate prin cladiri abandonate si tot nu renunta, dau in continuare lunar cate 300-400 de lei pe vopsele ca prin asta au inteles ei ca se pot exprima. Nu era cazul ca societatea sa menajeze gruparea mica de “artisti” pe care ar fi putut s-o aiba si sa nu-i lase de capul lor sa para niste “arfisti”? Dar dupa 60 de ani e greu sa te certi cu oamenii, sa faci ceva. Un om care nu s-a saturat totusi e Perjovschi. Dar probabil numele lui va jigneste inteligenta, cine stie.
uau, să cădem în fund, Perjo.
E haios că repetați treaba cu copiii – ce vrea să zică asta? Sîntem în puericultura artei, tre’ s-o privim cu înțelegere? Copiii cresc – cresc și cei care au spurcat zidul? Ce devin? Ajung să facă reclamele care ne cretinizează?
Dacă-mi faci artă cu gîndul să mă umilești (tabloul alb pe care îl cumpăr de rușine că nu-l înțeleg iar asta e răzbunarea artistului neînțeles), ce mesaj îmi trimiți? Că plecarăm de la mesaj, folos social, revoltă.
…. înțelegeți, luatul în seamă nu suplinește lipsa ceva-ului din ceea ce ziceți că-i artă. Da – lumea vede. Da – lumea poate se enervează. Dar și mai da – lumea vede că nu e nimic în spatele liniei desenate. Lumea știe, și voi știți că știe; și asta nu puteți bate (combate/răzbate) fiindcă nu aveți nimic în spatele liniei.
Valabil și pentru Perjo, cu scuzele de rigoare – repetate – că nu cădem în fund.
Ar trebui să le ceară “copiilor” care “studiază” la Arte bani de fondul clasei, ca să zugrăveasca la loc clădirea 🙂