… a luat lumea foc, recent, înjurînd concertul lui Robbie – mai bine zis, organizarea logistică a acestuia, că e greu de mulțumit atîția oameni de-o dată, cît are, bunăoară, Giurgiul populație; de concert, în sine, nu s-a plîns nimeni.
Nu mă dau în vînt după concerte, în general – și vă zic și de ce.
Îmi plac lucrurile clare, precise – pe cît se poate.
Și socot că dacă un concert e anunțat că trebuie să-nceapă la ora șapte, apăi poate să-nceapă la ora șapte; hai, șapte și cinci!
Dar, nu – e-n tradiția tîmpită a concertelor ca acestea să-nceapă cu întîrziere. Și nu de-aia de un sfert de oră; ci de-aia de neam prost, de tren care vine din cel’lalt colț al țării: de o oră.
Păi dă-o-n pizda mă-sii de treabă, că de fiecare dată cînd mă nimeresc pe la vreun concert public și gratuit care e anunțat că-ncepe la o oră anume, începe fix la ora aia!
Dar cînd e de plătit un milion-două-trei p-un bilet, concertul începe… cînd vrea artistul, echipa, organizatorul ori dracu mai știe cine, să-nceapă.
Nu m-am dus la Beth Hart, s-au dus fetele mele. Și cum n-am văzut-o eu, așa n-au văzut-o nici ele. Trebuia să-nceapă la șapte. La șapte treișcinci li s-a zis că organizatorii își cer scuze de-ntârziere… dar – citez – noi ne-am obișnuit cu asta. A intrat fătuca din deschidere și la opt publicul a aflat că urma o pauză de douăzeci de minute pentru amplasarea instrumentelor pe scenă. M-am uitat și eu pe poze, nu era vreun mezanplas. Nu știu de ce nu erau instrumentele deja acolo – nu mă pricep. Treaba e că toată lumea s-a bulucit spre ieșire, la aer, la pipi, la fumat. Fetele s-au socotit că la cîtamai poporul era, n-aveau cum să se-adune la loc în sală în doouăj de minute și au plecat. Aia mică ar mai fi stat că așa e ea, mai iertătoare – ne chinuim să-i scoatem asta din cap. Am aflat după aia ce frumos a fost la meet & greet. De aia o fi întârziat, a stat cîntăreața la pupat cu fripturiștii. Și ăștia-s mulți. Și mai importanți decît fraierii care n-au intrat gratis. N-am văzut pe nicăieri la ce oră a început de fapt, da’ cică o fost fain rău de tot.
Dar.
… începe la fix meciul de fotbal; la fix e adus cu scaunul cu rotile Beligan pe scîndura sfîntă a teatrului; la fix începe cucoana cea grasă să țîpe; doar Vedeta – Măria Sa Vedeta pop-rock-treci-la-loc – mai are nevoie de o juma’ de oră, ca să-și potrivească chiloții, să facă gargară și să se certe cu ăi de la sunet.
Ăsta o fi obiceiul? Păi, obiceiul meu, cînd am de-a face cu astfel de gherțoi cu ifose, e să ies frumos din sală și să mă duc la alte treburi.
Pă banii mei; înțelegeți – pă banii mei – nu-mi mănînci tu nici timpul, nici nervii, oricine-ai fi tu.
Am o singură întrebare: şi “afară” la fel or face ?
Raspuns mai lung sau mai scurt, da. Tine de artist, de exemplu Guns’n’Roses nu au inceput niciodata la timp (Axl Rose zicea intr-un interviu ca ajungea tarziu si la scoala). Atat timp cat fanii si publicul general le tolereaza asta, artistii nu se vor schimba.
Ultimele concerte romanesti la care am fost: (de atunci nu mai calc la concerte in București)
Gorillaz 2 ore intarziere minima (am plecat inainte să ajungă “marii Idoli”.
Morcheeba int arziere intre doua si trei ore.
La Gorile, in asteptarerula o reclama, aceeasi reclama incontinuu (era o reclama la o firma de telefonie parca), o dadeau incontinuu fara oprire impreună cu un joc de lumini extrem de deranjant. M-am torturat incercand să studiez fenomenul și specimenele din jurul meu care nu pareau deranjațe de așteptare și nici de reclama repetată in buclă nonstop.
Am plecat după doua ore de studiu, atât am rezistat, fără să vad picior sau instrument de Idol.
La Mortaciune, concert realizat intr-o hrubă de lux inghesuită, nu aveai luc nici in picioare, toată crema devalizatorilor de bănci și milionari de carton și mulți semimaneliști erau prezenți. Nu știam că și ei ascultă genul de muzică…
am asteptat doua trei ore și după 30 de minute de stat in picioare ca la unirii marțea la ora 8, am plecat acasă.
Cel mai frumos lucru a fost că am ajuns acasă fară sa ma lovesc de inghesuiala de la ieșire pe jos sau cu mașina.
Tine mult si de respectul de sine al artistilor!
Tudot Gheorghe nu a intarziat la vreun concert decat daca apareau probleme pe ultima suta de metri (cazuri rare). Nu stiu cum a fost la Julio Iglesias… Cand erau biletele disponibile, eu eram in febra examenelor de final de an, ca altfel sigur ma duceam… 🙁
De data asta, se pare ca au fost prea multe nasoalesi si se lasa cu amendarea organizatorului:
http://www.agerpres.ro/economie/2015/07/23/anpc-203-reclamatii-pentru-organizarea-defectuoasa-a-concertului-lui-robbie-williams-organizatorul-va-fi-sanctionat-pe-28-iulie-15-47-14
Să mai zic de concertele „anulate” de organizatori in ultima clipă?
Companiile aeriene trebuie sa te despagubeasca daca intarzie avionul, dar la concerte… ioc!
desigur, trebuie să privim Artistul cu îngăduință.
Ba nu.