La Muzeul Țăranului Român ființează un soi de unitate de alimentație publică, numită „Clubul Țăranului”. Oameni vin aici să bea o bere-ceva, să mănînce, să – vorba aia – să petreacă timpul.
Iacătă ce apăru, recent, la acest club; mai bine zis, din acest club – în stradă:
… țăranul, tot țăran, cum s-ar zice. Deși, la țară, parcă oamenii erau mai cu frica lui Dumnezeu; cu un pic de rușine.
Deci, să recapitulăm.
Pe stradă – pe spațiul carosabil – se montă un ditai aparatul de ventilație.
Pe trotuar – pe spațiul pietonilor – se trase ditai furtunul.
Degeaba „ne cerem scuze”; porcăria e porcărie. PORCĂRIE, țărane.
Nişte ţărani! Te pomeneşti că au şi “aprobare” de la primărie 🙁
alti tarani 🙂
Si eu, care credeam ca ventilatia este pentru o expozitie cu piese mai sensibile la (variatiile de) temperatura si umezeala…
Nesimțirea nu are cum să se deprecieze…
poate e totuși ceva temporar, dar tot nesimțire-i zic.
Plus că, dacă e temporar, poți să specifici asta pe un anunț.
Păi astea “temporare” sunt cele care, de obicei, durează cel mai mult 🙁
da, ai dreptate cu nesimtirea temporara…
Pardon! …nesimțire? …temporară?
E foarte posibil ca ţăranii să fi avut un pic de frică de Dumnezeu sau de ruşine, văzuţi de la distanţă.
Dar unul care era el însuşi ţăran, ca Zaharia Stancu, îi descrie pe ţăranii printre care a crescut într-un mod puţin diferit. Adică fără ruşine, fără reţineri, bătăuşi, agresivi, beţivi, violatori şi hoţi.
Astfel încât insulta “ţăran” e cât se poate de apropiată de realitate 🙂